Tipuri de mortare. Retete de mortar pentru tencuieli și zidărie

Retete preparare mortar zidarie si tencuiala

Tipuri și retete de mortar

Mortarul se împarte în funcție de compoziție și de utilizare

Mortare pentru tencuieli

Mortar de var – M4T, cu var hidraulic. Este mai puțin rezistent și mai puțin etanș decât mortarul de ciment, este mai flexibil și lasă pereții sa respire.

Mortar în amestec M10T, M25T, M50T sau M100 T, fabricate dintr-un amestec de ciment și de var, având caracteristici intermediare între mortarul din ciment și mortarul din var (rezistența crescând de la M10T la M100T).

Mortarele pentru tencuială M25T, M50T sunt utilizate în mod uzual în construcții, la îmbrăcarea zidurilor din cărămidă, beton sau BCA.

Conform indicatorului de norme de deviz pentru lucrări de construcții C, în CF01 găsim următoarele retete:

Denumire resurse UM M 4 – T M 10 – T M 25 – T M 50 – T M 100 – T
Var hidratat kg 231 154 123 52,3 28
Ciment kg 140 174 279 376
Nisip sortat 0-3 mm mc 1,28 1,23 1,23 1,21 1,125
Apă mc 0,31 0,31 0,31 0,31 0,31
Zidar ore 1 1 1 1 1

Mortare pentru zidărie

Mortar pentru zidărie (M25Z și M50Z sunt mortarele folosite mai des în construcții): acesta asamblează elementele zidăriei (pietre, cărămizi, bolțari din beton etc ). Se folosește în general mortar în amestec, ciment și var.

La mortarele pentru zidărie găsim în CD01 următoarele retete:

Denumirea resurselor UM M 10 – Z M 25 – Z M 50 – Z M 100 – Z (var+ciment) M 100 – Z ciment
Var hidratat kg 61,5 61,5 55,2 37
Ciment kg 114 159 222 279 328
Nisip sortat 0-7 mm mc 1,26 1,26 1,21 1,21 1,21
Apă mc 0,31 0,31 0,31 0,31 0,31
Zidar ore 1 1 1 1 1,8

Nisip uscat sau umed

Cantitățile sunt date pentru nisip uscat, dar, în general, nisipul este livrat mai mult sau mai puțin umed și volumul său este mai mare decât cel al nisipului uscat. Nisipul umed este mai voluminos cu 15 – 20 % decât nisipul uscat.

Cantitățile de apă

Cantitatea de apă depinde de destinația mortarului și de cât de umed este nisipul. De exemplu, un mortar pentru tencuiala de protecție trebuie să fie mult mai lichid decât un mortar pentru fixarea pietrelor de construcție.

Un mortar prea uscat nu este omogen și e greu de folosit (nu lipește). Un mortar prea umed se usucă greu și este greu de aplicat în strat gros (curge).

Amestecarea pe uscat

Pentru ca un mortar să fie omogen, trebuie să procedați la amestecarea pe uscat a nisipului cu liantul (mortar, var sau mortar și var ). Amestecul este bun atunci când are o culoare uniforma și când nu se vede nisipul.

Componentele

Cimentul se vinde la saci de 40 Kg. Trebuie să vă informați înainte de a cumpăra despre tipul de ciment necesar, în funcție de lucrările pe care le aveți de efectuat. În general, însă cimentul pe care îl găsim în magazine, ciment de Bicaz (Carpatcement) sau Structo de la Holcim, este recomandat și pentru mortare.

Var – se folosește var hidratat, care se găsește în comerț la saci de 20 de kg (Carmeuse, Celco sau Simcor). Mortarul pe bază de var aduce o serie de avantaje: asigură zidului o porozitate ridicată, astfel încât pereţii respiră, oferă o aderenţă bună, este uşor de lucrat și aplicat, rezistent la umezeală, este un material durabil cu proprietăţi de autoreparare în cazul unor mici fisuri apărute de-a lungul timpului.

Nisipul trebuie să fie curat, fără resturi vegetale și fără pământ. În funcție de regiuni, puteți avea la dispoziție nisip de râu sau nisip de carieră. Nu trebuie folosit nisip de mare, pentru că acesta conține sare, iar sarea atacă mortarul.

Nisipul are diferite dimensiuni: foarte fin (de la 0,1 la 0,3 mm), fin (de la 0,2 la 0,6 mm), mediu (de la 0,7 la 1,25 mm), mare (de la 1 mm și peste).

Apa trebuie să fie cât mai curata. În general, cel mai simplu este să se utilizeze apa din rețeaua orașului sau apa de fântână recunoscută ca fiind potabilă.

În unele cazuri, în loc de ciment, se poate folosi ipsos (mortar de ipsos).

Pentru prepararea la betonieră a mortarului, în cazul unei betoniere de 200 litri, împărțiți cantitățile de mai sus la 5 și veți avea dozajul necesar. Dacă aveți o betonieră mai mică, de 150 de litri, împărțiți cantitățile la 6,7.

Ce este mortarul? Cum se prepara mortarul pentru zidarie si tencuieli?

Cum se prepara mortarul

Ce este mortarul?

Mortarul stă la baza tuturor lucrărilor de zidărie, fie că sunt de construcție, tencuire sau reparații. Mortarul este un amestec de nisip, apă și liant (ciment și/sau var), care după ce se usucă se întărește. Când aveți nevoie de cantități mari de mortar, se prepară în betonieră ca și betonul, în schimb, pentru cantități mici, se prepară cu lopata.

Cum se prepară mortarul?

Pregătiți o zonă de preparare curată, în special fără resturi vegetale. Puneți în locul de preparare cantitatea de nisip calculată, după care vărsați peste el cimentul (și/sau varul) necesar.

Începeți apoi să amestecați nisipul și cimentul cu ajutorul unei lopeți. Pentru a obține un amestec bun, mutați grămada de nisip de două sau trei ori. Amestecul trebuie sa aibă o culoare omogenă.

Faceți o mică adâncitură în acest amestec, ca un crater, și vărsați două treimi din apa prevazută. Lăsați sa cadă, puțin câte puțin, marginile craterului în apa pentru a se umezi amestecul. Amestecați totul cu lopata pentru a repartiza apa. Pentru a omogeniza amestecul, mutați-l de două sau trei ori, așa cum ați procedat când era uscat.

Adaugați treptat restul de apă și amestecați din nou. Când mortarul este destul de umed, dacă treceți cu dosul lopeții pe deasupra, aceasta se netezește și apa se ridică la suprafață.

Consistenta mortarului se verifică cu ajutorul mistriei, în funcție de modul în care se formează, dacă ține sau se scurge.

Pentru cantități mici, preparați mortarul cu mistria, într-un container de mortar (eventual o găleată mai mare).

Pe durata preparării, mortarul pare întotdeauna mai uscat decât este în realitate. Efectuați două teste: pe de-o parte, neteziți vârful grămezii cu o lopata, apa se ridică la suprafață; pe de altă parte, luați niște mortar cu mistria și vedeți dacă mortarul rămâne pe mistrie sau curge și se poate modela.

Acum puteți folosi mortarul preparat pentru a zidi sau pentru a tencui.

Caramida produsă din bacterii, o posibilă revoluție în construcții

Caramida produsa cu ajutorul bacteriilor

La nivel mondial, peste 1,23 trilioane de cărămizi arse sunt produse în fiecare an, trimițând în atmosferă peste 800 de milioane de tone de CO2, datorită combustibililor folosiți. În plus, pentru realizarea produselor pe bază de ciment Portland se emit în atmosferă peste 4 miliarde de tone de CO2, datorită consumului mărit de combustibil folosit la arderea calcarului și la producerea cimenturilor. De asemenea, se emit în atmosferă particule în suspensie, care sunt dăunătoare pentru sănătatea omului și responsabile pentru 2,4 milioane de decese.

Un nou tip de caramida

Caramida produsa cu ajutorul microorganismelorTotuși, natura este capabilă să producă cimenturi biologice naturale, de înaltă rezistență, precum coralii, fără un impact negativ asupra mediului înconjurător. Compania de biotehnologii  bioMASON a dezvoltat o metodă ce utilizează bacteriile pentru a produce cimenturi durabile, ca liant între diverse particule, o alternativă verde la produsele de zidărie pe bază de ciment. Bacteriile, care constituie un mediu propice în combinație cu o substanță de creștere, azot și o sursă de calciu, formează  în 5 zile un ciment natural, în condiții normale de temperatură, și într-o formă apropiată cărămizilor clasice.

Materiile prime folosite sunt ieftine, se găsesc în cantități mari, și pot fi produse din deșeuri. Cei de la bioMASON produc bacteriile și substanțele de creștere, oferind și licențe de utilizare producătorilor tradiționali de caramida. Sunt peste 67.500 de producători de caramida (incluzând și cei de BCA, BCU) numai în Statele Unite, iar peste 40% din costul de producție îl reprezintă combustibilul folosit în procesul de ardere. De aceea, ei caută soluții alternative pentru a îmbunătăți produsul final și să reducă dependența de combustibil.

Cărămizi produse din microorganisme

Bacterie folosita la producerea de caramiziMateriile prime folosite la producerea bio-cimenturilor includ Sporosarcina pasteurii (o bacterie anaerobă hrănită cu sare și extract de drojdie); în plus, pentru procesul de cimentare mai e nevoie extract de drojdie, uree și clorură de calciu. Aceste resurse sunt ieftine, se găsesc în cantități mari în natură, iar produsul final se poate realiza la temperatura mediului ambiant. Apa folosită în procesul de producție este reciclată într-un circuit închis, apoi este reutilizată.  Teste recente au fost făcute utilizând apa de mare, acestea fiind încununate cu succes.

Cei de la compania bioMASON încearcă permanent să reducă costurile de producție a acestor cărămizi bio. Ei au câștigat recent locul I în cadrul concursului Produs Inovator Cradle to Cradle.

Producatorii de ciment din Romania au inregistrat profituri de un miliard de euro în ultimii şase ani

Fabrica de ciment Carpatcement de la Tasca, Neamt

Cei trei mari jucători din in­dus­tria cimentului, elve­ţienii de la Holcim Româ­nia, francezii de la Lafarge şi nemţii de la Carpa­t­cement, au avut în pe­rioa­da 2007-2012 rulaje cu­mu­late de aproape 4,4 mld. euro, în timp ce pro­fitul lor net total s-a ridicat la aproape un miliard de euro, arată calculele ZF pe baza infor­maţiilor de la Minis­terul de Finanţe şi de la Registrul Co­mer­ţului.

Doi dintre cei trei mari jucători de pe piaţa locală a cimentului, Lafarge Ciment şi Carpatcement Holding, şi-au redus anul tre­cut marjele de profit la sub 20%, practic la jumătate faţă de perioada de boom, în timp ce cel de-al treilea producător, grupul el­­­veţian Holcim, a intrat pe pierdere pen­tru prima oară în ultimul deceniu, arată da­tele obţinute de ZF de la Registrul Co­mer­ţu­lui.

Aditivi pentru beton – ce sunt aditivii, care sunt tipurile si ce avantaje confera betoanelor

Aditivi beton

Ce reprezintă aditivii pentru beton și mortar?

Aditivii pentru beton sunt substanțe ce acționează în mod fizico-chimic în reacția cu cimentul. De regulă se găsesc sub formă lichidă și nu în formă de pulbere, datorită faptului că lichidul dispersează mult mai ușor în masa betonului.

Se adaugă în cantități mici (max. 5% din cantitatea de ciment) :

  • În timpul preparării betonului, obligatoriu împreună cu apa de amestecare sau
  • La betonul semiumed,  cu puțin timp înaintea betonării, deoarece trebuie luate măsuri pentru o bună omogenizare la turații înalte a vehiculului de amestecare (CIFA) de minimum 4-5 minute.

Aditivii pentru beton conferă o serie de avantaje:

  • La betonul proaspăt facilitează transportul, pomparea și obținerea unei  lucrabilități  mai  bune;
  • Îmbunătățește în principal rezistența mecanică a betonului întărit ,  criteriu  ce  influențează pozitiv siguranța  și  durabilitatea   construcțiilor.

În țările UE, referitor la aditivii pentru beton se aplică standardul ΕΝ 934-2 Aditivi pentru beton, mortar şi pasta – Cap. 2: Aditivi pentru beton- Definiție, condiții, conformitate, marcare și etichetare.

Conform directivei comunitare 89/106/CEE despre Produse de Construcții (în România această directivă fiind preluată  prin H.G. 622 /2004 – Condiții de introducere  pe piață a produselor  pentru construcții),  acest standard a fost armonizat în mod obligatoriu cu legislația tuturor statelor membrii al UE, și în consecință este în vigoare ca standard național pe plan european. Deci aditivii pentru beton trebuie conformați cu cerințele standardului EN 934-2, iar acest fapt să fie indicat prin marcajul  CE.

Aditivii sunt caracterizați prin eficacitatea lor adică eficiența lor conform destinației de utilizare. În afara unei acțiuni principale, un aditiv poate avea mai multe acțiuni secundare (eficacitate multiplă).

Conform  standardului EN 934-2 aditivii pentru beton sunt clasificați în 11 tipuri ,  dintre care 8 au eficacitate simplă iar 3 au eficacitate dublă.

De multe ori în descrierea tipului produsului este inscripționată în mod eronat numai acțiunea sa principală ex.  puternic reductor de apă / superplastifiant, deși produsul este concomitent și puternic reductor  de apă / întârziere de priză a betonului !

Aici se pune

  1. problema informării tehnice corecte, deoarece întârzierea poate fi nedorită ex. la construcția de pardoseală industrială  și
  2. o problemă de concurență neloială și inducere în eroare, deoarece un superplastifiant și un întârzietor este în mod cert mai scump decât un întârzietor-superplastifiant.

Tipurile de aditivi cu tabelurile corespunzătoare de cerințe speciale ale standardului EN 934-2.

1. Plastifiant / Reductor de apă (Tabelul 2)

Aditiv ce permite reducerea conținutului de  apă a  betonului fără totuși să fie redusă lucrabilitatea, sau care crește  fluiditatea (lucrabilitatea) fără adăugare de apă. Este vorba în principiu despre o acțiune de  plastifiere, ce are rezultat diferit dacă    adăugarea se efectuează în timpul preparării sau la betonul semiumed, la care adăugarea de apă și aditiv se fac în autobetoniere la  locul de  punere în opera (distante  foarte mari între stații de betoane  și  locul de punere în operă -100 – 200 Km)

Principalii componenți activi ai acestor aditivi sunt substanțele tensoactive. Aceste substanțe sunt absorbite pe particule de ciment, conferindu-le o sarcină superficială negativă, care determină respingerea declasând fenomenul de defloculare, prin care se produce stabilizarea dispersării lor, şi respingerea bulelor de aer, care nu se mai pot atașa de particulele de ciment. Deoarece fenomenul de floculare blochează o parte din apa amestecului și, în plus, suprafețele de contact între particulele de ciment nu participă la hidratarea timpurie, aditivii reducători de apă determină creșterea suprafeței cimentului care participă la hidratarea inițială și, în plus, măresc cantitatea de apă disponibilă pentru reacțiile de hidratare.

Efect aditivi beton plastifianti
Fig.1 Modul de acţiune al aditivilor reducători de apă

Încărcarea electrostatică determină formarea, în jurul fiecărei granule de ciment, a unui film de molecule de apă orientate, prin care se împiedică o apropiere prea strânsă a particulelor între ele (fig.1). În acest caz, particulele prezintă o mobilitate mai mare, iar apa nemaifiind captată în formațiuni floculate, devine disponibilă pentru a lubrifia amestecul, ceea ce îmbunătățește lucrabilitatea sa. Cum efectul de dispersie a particulelor de ciment determină expunerea contactului cu apa și deci hidratării timpurii a unei suprafețe de ciment mai mari, se constată o creștere a rezistenței mecanice a betonului cu o viteză mai mare , comparativ cu un beton având același raport A/C, dar preparat fără aditivi reducători de apă .

O distribuție mai uniformă a cimentului dispersat în masa de beton poate contribui, de asemenea la dezvoltarea unor rezistențe mecanice mai mari, deoarece procesul de hidratare este favorizat. Deși aditivii reducători de apă influențează viteza hidratării cimentului, natura produșilor de hidratare rămâne neschimbată , la fel ca și caracteristicile structurale ale pietrei de ciment. Ca urmare, utilizarea aditivilor reducători de apă nu modifică rezistența betonului la îngheț-dezgheţ , cu condiția ca raportul A/C să nu crească o dată cu utilizarea de aditivi.

Un alt aspect ce trebuie avut în vedere la folosirea aditivilor este pericolul segregării betonului și al separării de apă (mustuirea betonului). Eficiența reducătorilor de apă în ceea ce privește rezistența betonului variază în funcție de compoziția cimentului și este maximă în cazul cimenturilor cu conținut scăzut de alcalii sau de C3A.

2. Superplastifiant – Reductor puternic de apă (Tabelurile 3.1 şi 3.2 )

Aditiv cu aceeași acțiune ca a anteriorului, dar la mult mai mare intensitate.

Aditivii puternic reducători de apă sunt mai eficienți decât cei obișnuiți, în ceea ce privește realizarea unor betoane cu tasări mari. Separarea apei este semnificativ mai redusă datorită cantității mici de apă utilizate.

Acțiunea principală  a acestor  superplastifianti  constă în faptul că moleculelor lor lungi se înfășoară în jurul particulelor de ciment, conferindu-le o încărcare negativă mare, astfel încât se resping reciproc. Aceasta determină deflocularea și dispersarea particulelor de ciment. Îmbunătățirea lucrabilităţii ce rezultă din aceasta, poate fi valorificată în două moduri: prin producerea de beton cu o lucrabilitate foarte mare sau cu rezistențe mecanice foarte mari.

Efect aditiv beton superplastifiant
Fig. 2 – Corelația între valoarea răspândirii și conținutul de apă al betonului cu și fără superplastifiant

La un anumit raport A/C și conținut de apă de amestecare, acțiunea dispersantă a superplastifianţilor îmbunătățește lucrabilitatea betonului în mod tipic prin creșterea tasării de la 70 mm la 200 mm, fără ca aceasta să diminueze coeziunea betonului proaspăt (fig. 2) .

Betonul rezultat poate fi pus în operă cu un efort de compactare mic sau chiar fără compactare şi nu reprezintă fenomene de segregare sau de separare de apă în exces. Un asemenea amestec este definit ca “beton fluid” și este foarte util pentru umplerea unor spații dens armate, a unor zone greu accesibile sau locuri unde se impune o punere în operă foarte rapidă. Un beton fluid corespunzător compactat asigură o cimentare normală a armăturii.

A doua cale de folosire a superplastifianţilor constă în obținerea unor betoane de lucrabilitate normală, dar care dezvoltă rezistențe mecanice foarte mari datorită unei diminuări importante a raportului apă / ciment.

3. Stabilizator (Tabel 4)

Aditiv ce acționează împotriva fenomenului de separare a apei de amestecare din masa betonului și urcarea ei la suprafață.

4. Aditiv antrenori  de aer  (Tabelul 5)

Aditiv care introduce în timpul amestecării o cantitate controlata de bule de aer mici, dispersate omogen, care rămân ulterior în masa  betonului  întăririt . Această structură de beton duce la reducerea rezistenței mecanice, dar conferă o rezistență sporită la îngheț. Apa inclusă în masa betonului poate fără obstacole să se dilate, când va îngheța, fără a prejudicia coeziunea în structura  betonului .

5. Accelerator de priza  (Tabelul 6)

Aditiv care reduce timpul de întărire a betonului din starea sa plastică la forma solidă. Întărirea rapidă este importantă la construcția de pardoseli industriale, unde interesează traficul rapid.

6. Accelerator de întărire (Tabelul 7)

Aditiv care accelerează rezistența inițială cu sau fără influență asupra timpului de  întărire. Întărirea betonului  nu evoluează în mod neapărat în același fel. Un beton care s-a întărit după o oră, poate prezenta o rezistență mai mică la compresiune după șase ore, de exemplu, față de un beton care s-a întărit după trei ore, dar   la șase ore a căpătat o rezistență crescută.

Aditivii acceleratori de  întărire sunt utilizați cu prioritate la prepararea betoanelor utilizate la realizarea prefabricatelor, unde  trebuie să aibă loc decofrarea rapidă a acestor  elemente. O altă utilizare importantă a acestor  aditivi  este prepararea betoanelor la temperaturi scăzute (perioada de timp friguros), când betonul trebuie să capete o rezistență inițială mai mare față de presiunea din cauza  apei înghețate din structura betonului .

7. Întârzietor (Tabelul 8)

Aditiv care crește timpul de întărire a betonului din starea plastică la starea solidă. Întârzierea întăririi betonului prezintă interes deosebit pentru betonul transportat  la distanțe mari, precum și în timpul betonării de volume mari,  unde nu este dorită oprirea fluxului de turnare a betoanelor .

8. Aditivi impermeabilizanți în masa (reductor al absorbției apei ) (Tabelul 9)

Trecerea apei prin beton (permeabilitatea) este o problemă complexă care necesită clarificări și definiții. Betonul etanș este un termen foarte general și trebuie să se facă  o distincție între:

  • absorbția capilară a apei care vine în contact simplu (fără  presiune) cu betonul și
  • intrarea apei cu presiune în beton.

Standardul EN 934-2 definește conform cerințelor tabelului 9 aditivii impermeabilizanți  în masă (reductor de absorbție capilară a apei) iar verificarea se face comparativ pe mortar de testare și nu pe beton. Standard-ul german DIN 1048 este mult mai riguros deoarece cere betonului cu impermeabilitate redusă, ca pătrunderea apei după aplicarea de presiune 0,5 Ν/mm2 sau 5 bar pentru 3 zile și nopți nu trebuie să depășească 5 cm.

Pentru satisfacerea cerinței de mai sus, în afara utilizării unui aditiv impermeabilizant (reducător de absorbție a apei)  conform EN 134-2 este sigur nevoie de o compoziție specială a betonului (conținut în ciment și adaosuri  inerte,  adăugare redusă a apei de amestec) dar și respectarea riguroasă a tehnicii de șantier (vibrare corespunzătoare și tratarea betonului proaspăt pentru evitarea creării de fisuri din cauza  compoziției  betonului ).

Posibilele căi de intrare a apei în beton:

  • Pori capilari a mortarului (mortar de ciment întărit)
  • Cavități (goluri) în structura betonului  precum și fisurări, din cauza calității și prelucrării  betonului proaspăt.
  • Fisurări provocate de presiunea – încărcarea betonului întărit.

Un aditiv impermeabilizant (reducător de absorbție a apei) acoperă prima categorie de căi de intrare a apei: blochează în mod fizico – chimic porii capilari, după reacţia aditivului cu cimentul. Aditivii reductori de apă/plastifianți acționează împotriva  creării de cavități la betonul proaspăt (a doua categorie a căilor de intrare  a apei).

9. Întârzietor – Reductor de apă – Plastifiant (Tabelul 10)

Aditiv care oferă acțiunile combinate ale unui reductor de apă / plastifiant (acțiunea principală) și ale unui intârzietor (acțiune secundară).

Utilizarea unui întârzietor de priză  cu acțiunea suplimentară de reductor de apă/ plastifiant contribuie la prepararea de  betoane de calitate înaltă, cu rezistență crescută. În plus, permite prin compoziția corectă  reducerea costului betonului.

10. Întârzietor- puternic reductor de apă / Superplastifiant (Tabelurile 11.1 şi 11.2)

Aditiv care oferă acțiunile combinate ale unui reductor de apă de grad înalt / superplastifiant (acțiune principală) și ale unui întârzietor (acțiune suplimentară).

11. Accelerator de priza – Reductor de apă / Plastifiant (Tabelul 12)

Aditiv care oferă acțiunile combinate ale unui reductor de apă / Plastifiant (acțiunea principală) și ale unui întarzietor (acțiune suplimentară)

Concluzii

Problematica utilizării aditivilor la prepararea betoanelor prezintă o deosebită importanță, de  complexitate ridicată datorită numărului foarte mare de produse concurente existente la acest moment pe piață, fiecare aditiv având propriile mecanisme de acționare, efectele sale asupra betoanelor fiind de obicei personalizate. Practic, nu există doi aditivi diferiți a căror influență asupra betoanelor să fie identică, sub toate aspectele fizico-mecanice.

Astfel, caracteristicile fizico-mecanice care se îmbunătățesc (unele chiar considerabil) diferă de la aditiv la aditiv. Mai mult, studiile au demonstrat faptul că efectele aceluiași tip de aditiv sunt diferite pe clase diferite de beton.

Rezultă că, pentru alegerea unui anumit tip de aditiv, este necesar ca proiectantul să stabilească care este cea mai necesară proprietate de material care trebuie îmbunătățită.

Vanzarile Holcim au crescut anul trecut

Holcim România și-a crescut vânzările de ciment cu 7,3% anul trecut

Creșterea s-a datorat investițiilor mari din zonele urbane și infrastructură, în timp ce construcțiile rezidențiale nu și-au revenit. În același timp, prețurile au scăzut cu 1,4%, conform raportării grupului elvețian.

Statie de betoane Holcim

Holcim este al doilea mare producător de ciment în lume, având operațiuni în 70 de țări. În România are fabrici de ciment la Aleșd și Câmpulung, o stație de măcinare la Turda, 19 stații de preparare a betoanelor, cinci stații de agregate și un terminal de ciment în București.

Cifra de afaceri din 2010 a fost de peste 200 milioane euro, cu 20% mai puțin ca în 2009, datorită crizei economice și pieței în regres.

Pentru 2012, Holcim preconizează o creștere a profitului pe baza creșterii cererii din Asia, America de Sud și America de Nord, după ce a încheiat în pierdere trimestrul al patrulea al lui 2011.

Vânzările din ultimul trimestru al anului au crescut cu 13,1%, la 5,28 miliarde franci elvețieni (4,38 miliarde euro).

Pe ansamblul anului trecut, vânzările Holcim au scăzut cu 4,2% la nivel mondial, de la 21,65 miliarde franci la 20,74 miliarde franci (17,2 miliarde euro), iar profitul net a coborât cu 57,9%, la 682 milioane franci (565 milioane euro). Profitul net din care se pot distribui dividende acționarilor grupului a scăzut cu 76,7%, de la 1,18 miliarde franci la 275 milioane franci (228 milioane euro).

Creșterea costurilor la materiile prime și combustibili încă nu s-a regăsit complet în prețul de vânzare al cimenturilor comercializate de Holcim, însă se dorește finalizarea acestui proces în 2012.

Acțiunile Holcim au crescut miercuri, 29.02.2012, cu 1,2% și sunt în urcare cu 16% de la începutul anului, față de un avans de numai 0,4% al indicelui sectorului construcțiilor din Europa.

Holcim sărbătorește în acest an 100 de ani de activitate și anticipează că va reuși să-și crească în acest an profitul operațional după excluderea costurilor cu achizițiile.