Podul roman de la Alcantara, unul din cele mai frumoase poduri de piatră din lume

Podul roman de piatra de la Alcantara, Spania

Așezarea geografică a Podului de la Alcantara

Podul este situat în defileul unor munţi stâncoși, fiind străbătut de râul Tajo (Tagus) în dreptul oraşului Alcantara din provincia spaniolă Extremadura.

Structură, stil și arhitectură

Executat pe 6 bolți din zidărie de piatră cu deschideri de max. 28,8 m, podul domină apele râului Tajo de la o înălţime de 45 de metri, fiind cel mai înalt pod din vremea romanilor.

Interesant este că bolţile sunt construite fără mortar, numai unele blocuri de piatră ce formează bolta fiind prinse cu scoabe. În consecinţă bolţile rezistă prin greutatea proprie şi frecarea dintre blocurile de piatră tăiate înclinat.

Ridicarea pietrelor, la înălţimi ce ajungeau până la 90 m, se făcea cu ajutorul unor scripeţi montaţi pe eşafodaje de lemn. Podul este ornamentat cu un arc de triumf înalt de 13 m, ridicat deasupra bolţii centrale.

Inițial, podul avea 190 m lungime, astăzi având „doar” 181,7 m. Lățimea este de 8,6 m.

Arcada Podul roman de piatra de la Alcantara, SpaniaInițiatori și constructori

Podul a fost construit sub îndrumarea arhitectului roman Caius Iulius Lacer, din porunca împăratului Traian (98—117 e.n.). Pe o inscripţie, care nu s-a păstrat, fixată la mijlocul podului şi dedicată lui Traian, era trecut şi numele celui care a construit podul „prin arta sa divină”.

Istoric

Născut în Peninsula Iberică, împăratul Traian a avut o deosebită atracţie pentru această provincie romană unde, din ordinul său, au fost executate numeroase lucrări de artă inginerească şi, în special, poduri. Denumirea de Alcantara a rămas de pe vremea stăpânirii maurilor în Spania şi înseamnă pod în limba arabă.

Podul de la Alcantara (Puente Trajan at Alcantara), existent și astăzi, a fost terminat în anul 106 e.n., fiind unul dintre cele mai importante poduri realizate de romani, după cel de la Drobeta-Turnu Severin.

El a fost deteriorat mai mult de războaie decât de vremuri.  Maurii au distrus cel mai mic arc de pe partea stângă, în 1214. Acesta a fost reconstruit secole mai târziu, în 1543, din piatră de la carierele inițiale. Al doilea arc de pe partea dreaptă a fost distrus de spanioli pentru a-i opri pe portughezi, și a fost reparat în 1762 de Charle al III-lea, doar pentru a fi stricat din nou în 1809 pentru a-i opri pe francezi. În 1819 au fost făcute reparații temporare, care au fost încoluite în 1860 cu zidărie legată cu ajutorul mortarului.

A fost declarat monument național în 1921