Intrebare – Care e cea mai buna solutie pentru termoizolarea unui planseu din beton?

Intrebari frecvente pentru materialele de constructii

De la: Stan Mihai
Subiect: termoizolare

Mesaj:
buna ziua
as avea nevoie de un sfat, daca puteti sa ma ajutati.
vreau sa stiu care este cea mai buna solutie pentru termoizolarea pe fata interioara a unui planseu de beton tip mansarda aflat imediat sub invelitoare si adapostind dormitoarele unei locuinte individuale P+M.
in momentul de fata, nu stiu care dintre sistemul cu folii termoizolante sau cu panouri din spume este mai bun d.p.d.v. al conductivitatii termice; sau daca exista altul in cazul de fata.
multumesc

Acest mesaj este trimis prin intermediul formularului de contact de pe Constructii-Neamt.ro

Casă modernă, luminoasă, cu subsol, un etaj și acces la piscina

Casa moderna cu subsol, etaj si acces la piscina

Casa e construită pe un mic deal, într-un sat în apropiere de Viena, pentru o familie tânără

Această clădire, paralelă cu strada de acces, este compusă din subsol, parter și un etaj. La subsol se află garajul și un spațiu pentru depozitare. Terasa din față oferă acces direct la grădină și la piscina.

Spre partea sudică a casei se află zona de oaspeți și cea destinată copiilor. La partea de nord, unde se află structura în consolă, se află dormitorul principal, cu acces la o terasă.

Partea inferioară a construcției este realizată din beton armat. Placa este susținută de stâlpi din material compozit, și este ranforsată cu  o structură metalică.

Fațadele corpului principal al clădirii sunt prevăzute cu ferestre mari, de la nivelul pardoselii până spre tavan. Partea de jos a pereților exteriori este placată parțial cu piatră de calcar provenind din Portugalia.

Acoperișul este aproape orizontal, fiind acoperit cu membrane bituminoase, iar zona proeminentă din partea de nord protejează și intrarea în casă.

În interior domină culori deschise și materiale de calitate. Șemineul realizat din beton accentuează spațiul deschis din camera de zi.

Casa scării este deschisă și face legătura dintre toate zonele locuinței. La etaj se află un spa cu jacuzzi de 40 metri pătrați, precum și un dresing, combinând aceste două funcții și având o priveliște foarte frumoasă datorită ferestrelor foarte mari.

Gradina și piscina sunt apropiate de terasa de lângă casă, făcând foarte ușor accesul la ele.

O notă de design foarte frumoasă constă în cele două prelungiri de beton, ca niște pinteni, care încadrează și mai bine casa în peisaj.

Arhitecți: Project A01
Locație: Judenau, Austria
Suprafața casei: 229 sqm
Anul: 2012
Designul grădinii: Kramer und Kramer, Gartengestaltung
Constructor: Röhrer Bauphysik

Sursa foto: www.projecta01.com

Pod din beton armat cu fibre textile – inovatie in constructii

Pod din beton armat cu fibre textile

Cel mai lung pod din lume realizat din beton armat cu fibre textile se afla în Albstadt-Lautlingen, Germania. Firma Groz-Beckert (cel mai mare producător de ace pentru industria textilă la nivel mondial) a fost antreprenorul general, cea care s-a ocupat de planuri și constructie, în strânsă cooperare cu administrația orașului. Pe 5 noiembrie 2010, constructia finalizată a fost predată orașului Albstadt.

Punctul de plecare: fibrele textile nu ruginesc

Beton armat cu fibre textileLa începutul anilor 2000, după numai 30 de ani de utilizare, podul vechi din grinzi de beton din orașul Albstadt-Lautlingen prezenta un risc din ce în ce mai mare în ceea ce privește siguranța. Existau fisuri inestetice și periculoase în beton – influențe agresive de mediu și de coroziune au lăsat urme clare. Pentru a garanta trecerea pietonilor și bicicliștilor în condiții de siguranță, în viitor, peste autostrada federala 463 între Schloss Stauffenberg și Școală, a fost necesara găsirea unei noi soluții. Cerințele impuse de oraș pentru noul pod au fost clare: sa aibă o suprastructură zveltă, să îndeplinească cerințe sporite în ceea ce privește rezistenta la ciclurile de îngheț-dezgheț și să aibă o durată de viață garantată de 80 de ani. De la aceste condiții firma Groz-Beckert a avut ideea de a găsi o fibră textilă pentru armarea noului pod din beton, acestea având avantajul că sunt mult mai rezistente la coroziune.

Realizarea efectivă a lucrării

Decizia de a demola vechiul pod din grinzi de beton a fost în cele din urmă luată de consiliul orașului în iulie 2006. Apoi, firma Groz-Beckert a comandat imediat un studiu de fezabilitate pentru un pod din beton armat cu material textil Rheinisch-Westfälische Technische Hochschule Aachen, sau RWTH pe scurt. În martie 2007, studiul a fost gata, iar prognosticul a fost pozitiv în ceea ce privește proprietățile materialului care urma să fie utilizat. Orașul Albstadt, de asemenea, a condus în mod activ proiectul mai departe – podul vechi a fost demolat cu succes o lună mai târziu.

Următorul pas important a venit în martie 2008. Orașul Albstadt și firma Groz-Beckert au semnat un contract pentru punerea în aplicare a proiectului, care prevedea faptul că municipalitatea suporta numai cheltuielile care ar fi apărut în mod normal la constructia unui pod clasic din grinzi de beton: 600.000 de euro. Costurile suplimentare de peste un milion de euro trebuiau suportate de către Groz-Beckert.

Înainte de începerea efectivă a lucrărilor au fost necesare numeroase aprobări și autorizații, datorită faptului că betonul armat cu fibre textile încă nu fusese reglementat prin standarde ca material de construcție, fiind o inovație. Cu toate acestea, lucrările de construcție au decurs în mare parte cum a fost planificat.

Pod din beton armat cu fibre textileConstrucția podului a început în mod oficial în noiembrie 2009, cu fundațiile.

În luna mai 2010, secțiunile prefabricatele din beton armat cu fibre textile au fost montate cu succes, iar la data de 5 noiembrie 2010 Groz-Beckert a predat oficial podul nou construit orașului Albstadt.

Structura: semitorturi de fibre textile în rețea

Numeroase semitorturi (termen din textile, însemnând un ansamblu de fibre independente, a căror lungime poate varia de la câțiva milimetri la câțiva centimetri, paralelizate între ele prin diferite etape din filatură și menținute împreună prin torsionare) extrem de lungi din fibre de sticlă alcalino-rezistente (AR) au fost atașate ca o rețea, cu distanțe între fibre de maxim 15mm.
Această țesătură a fost supusă unui proces de impregnare cu o rășină epoxidică, formând o structură rigidă de armare. Astfel, armătura astfel rezultată și-a putut menține forma în timpul turnării betonului. După acest proces de impregnare, elementele nou create au fost folosite la armarea grinzilor prefabricate. Rășina epoxidică a permis ca aproape toate fibrele armăturii să participe la transferul încărcărilor, rezultând o îmbunătățire a rezistenței la întindere. Un semitort cu un diametru de aprox. 2mm poate rezista la o forță de întindere de 1000 N/mm².

Întrucât podul este în contact direct cu factorii de mediu, a fost necesară folosirea unui beton rezistent (cerințele ridicate în ceea ce privește rezistența la îngheț, rezistenta la abraziune, calitatea suprafeței și lucrabilitate). A fost utilizat un beton fin,  fapt care a dus la crearea unei suprafațe omogene.

Produsului finit: având o lungime de aproximativ 100 de metri, podul de beton armat cu fibre textile din Albstadt-Lautlingen este în prezent cel mai mare de acest tip – oriunde în lume!

Sectiune pod din beton armat cu fibre textileȘase secțiuni prefabricate, fiecare cu o lungime maximă de 17,2 metri și o înălțime de 43,5 metri. În secțiune transversală, suprastructura constă într-o grindă din beton precomprimat.

Combinația dintre materialele textile, ca material de armare și de mono-componente pentru pretensionare, a dus la un raport ideal de zveltețe. Raportul înălțime-lungime este 1:35. Armatura rețea din fibre textile a fost utilizată și pentru a reduce forțele transversale.

Pod din beton armat cu fibre textile - vedere de jos
Din cauza acoperirii cu beton minime de 1,5 centimetri, plasele de armătură au putut fi montate în dreptul secțiunii cele mai subțiri, care este de numai 12 de centimetri lățime. Brațul consolă de la capătul podului s-a redus la doar 9 centimetri. Utilizarea de beton fin a făcut posibilă crearea unei forme ascuțite a secțiunii transversale, cu o suprafață omogenă.

Accesul pietonal la pod este direct – fără un strat suplimentar de suprafață. Podul este împărțit în patru zone centrale și două zone de capăt.

Drenajul are loc prin intermediul scurgerilor create la nivelul articulațiilor. Parapetul este realizat din otel galvanizat cu plasă din oțel inoxidabil, iar balustrada are o bandă integrată cu LED-uri pentru iluminarea părții superioare a podului. Podul poate fi astfel iluminat prin intermediul unor spoturi. Lentilele lor pot fi schimbate, fapt ce permite crearea a tot felul de culori diferite și efecte de lumină (pentru a crea o atmosferă de evenimente, de exemplu).

Fapte și cifre:

  • 3800 de metri pătrați de materiale textile din fibră de sticla impregnate cu rășină epoxidică;
  • zveltetea H: L = 1:35;
  • acoperirea minimă de beton de doar 1,5 cm;
  • brațul în consolă la capetele de pod de doar 9 cm;
  • benzi luminoase integrate cu LED-uri.

Tehnologia utilizată pentru podul din beton armat cu fibre textile din Albstadt-Lautlingen nu este un scop în sine. Inovația oferă numeroase beneficii în practică. Acestea se concentrează în primul rând pe reducerea greutății și a consumului de materiale, precum și pe durata de viață mult mai mare.

Durata de viață: garanție extinsă

Deși sunt foarte puține aceste tipuri de construcții, analizele de la Institutul de Cercetare a Construcțiilor din Aachen, RWTH, dau cu siguranță motive de optimism. Ei au demonstrat că, componentele textile structurale, în starea limită de funcționare, sunt suficiente pentru capacitatea portantă.

În plus, folosirea fibrelor textile au permis un design zvelt. În timp ce un pod clasic, din grinzi armate cu otel beton, ar cântări 400 tone, podul din beton armat cu fibre textile din Albstadt-Lautlingen, construit de Groz-Beckert, are aproximativ jumătate din această cantitate.

Aditivi pentru beton – ce sunt aditivii, care sunt tipurile si ce avantaje confera betoanelor

Aditivi beton

Ce reprezintă aditivii pentru beton și mortar?

Aditivii pentru beton sunt substanțe ce acționează în mod fizico-chimic în reacția cu cimentul. De regulă se găsesc sub formă lichidă și nu în formă de pulbere, datorită faptului că lichidul dispersează mult mai ușor în masa betonului.

Se adaugă în cantități mici (max. 5% din cantitatea de ciment) :

  • În timpul preparării betonului, obligatoriu împreună cu apa de amestecare sau
  • La betonul semiumed,  cu puțin timp înaintea betonării, deoarece trebuie luate măsuri pentru o bună omogenizare la turații înalte a vehiculului de amestecare (CIFA) de minimum 4-5 minute.

Aditivii pentru beton conferă o serie de avantaje:

  • La betonul proaspăt facilitează transportul, pomparea și obținerea unei  lucrabilități  mai  bune;
  • Îmbunătățește în principal rezistența mecanică a betonului întărit ,  criteriu  ce  influențează pozitiv siguranța  și  durabilitatea   construcțiilor.

În țările UE, referitor la aditivii pentru beton se aplică standardul ΕΝ 934-2 Aditivi pentru beton, mortar şi pasta – Cap. 2: Aditivi pentru beton- Definiție, condiții, conformitate, marcare și etichetare.

Conform directivei comunitare 89/106/CEE despre Produse de Construcții (în România această directivă fiind preluată  prin H.G. 622 /2004 – Condiții de introducere  pe piață a produselor  pentru construcții),  acest standard a fost armonizat în mod obligatoriu cu legislația tuturor statelor membrii al UE, și în consecință este în vigoare ca standard național pe plan european. Deci aditivii pentru beton trebuie conformați cu cerințele standardului EN 934-2, iar acest fapt să fie indicat prin marcajul  CE.

Aditivii sunt caracterizați prin eficacitatea lor adică eficiența lor conform destinației de utilizare. În afara unei acțiuni principale, un aditiv poate avea mai multe acțiuni secundare (eficacitate multiplă).

Conform  standardului EN 934-2 aditivii pentru beton sunt clasificați în 11 tipuri ,  dintre care 8 au eficacitate simplă iar 3 au eficacitate dublă.

De multe ori în descrierea tipului produsului este inscripționată în mod eronat numai acțiunea sa principală ex.  puternic reductor de apă / superplastifiant, deși produsul este concomitent și puternic reductor  de apă / întârziere de priză a betonului !

Aici se pune

  1. problema informării tehnice corecte, deoarece întârzierea poate fi nedorită ex. la construcția de pardoseală industrială  și
  2. o problemă de concurență neloială și inducere în eroare, deoarece un superplastifiant și un întârzietor este în mod cert mai scump decât un întârzietor-superplastifiant.

Tipurile de aditivi cu tabelurile corespunzătoare de cerințe speciale ale standardului EN 934-2.

1. Plastifiant / Reductor de apă (Tabelul 2)

Aditiv ce permite reducerea conținutului de  apă a  betonului fără totuși să fie redusă lucrabilitatea, sau care crește  fluiditatea (lucrabilitatea) fără adăugare de apă. Este vorba în principiu despre o acțiune de  plastifiere, ce are rezultat diferit dacă    adăugarea se efectuează în timpul preparării sau la betonul semiumed, la care adăugarea de apă și aditiv se fac în autobetoniere la  locul de  punere în opera (distante  foarte mari între stații de betoane  și  locul de punere în operă -100 – 200 Km)

Principalii componenți activi ai acestor aditivi sunt substanțele tensoactive. Aceste substanțe sunt absorbite pe particule de ciment, conferindu-le o sarcină superficială negativă, care determină respingerea declasând fenomenul de defloculare, prin care se produce stabilizarea dispersării lor, şi respingerea bulelor de aer, care nu se mai pot atașa de particulele de ciment. Deoarece fenomenul de floculare blochează o parte din apa amestecului și, în plus, suprafețele de contact între particulele de ciment nu participă la hidratarea timpurie, aditivii reducători de apă determină creșterea suprafeței cimentului care participă la hidratarea inițială și, în plus, măresc cantitatea de apă disponibilă pentru reacțiile de hidratare.

Efect aditivi beton plastifianti
Fig.1 Modul de acţiune al aditivilor reducători de apă

Încărcarea electrostatică determină formarea, în jurul fiecărei granule de ciment, a unui film de molecule de apă orientate, prin care se împiedică o apropiere prea strânsă a particulelor între ele (fig.1). În acest caz, particulele prezintă o mobilitate mai mare, iar apa nemaifiind captată în formațiuni floculate, devine disponibilă pentru a lubrifia amestecul, ceea ce îmbunătățește lucrabilitatea sa. Cum efectul de dispersie a particulelor de ciment determină expunerea contactului cu apa și deci hidratării timpurii a unei suprafețe de ciment mai mari, se constată o creștere a rezistenței mecanice a betonului cu o viteză mai mare , comparativ cu un beton având același raport A/C, dar preparat fără aditivi reducători de apă .

O distribuție mai uniformă a cimentului dispersat în masa de beton poate contribui, de asemenea la dezvoltarea unor rezistențe mecanice mai mari, deoarece procesul de hidratare este favorizat. Deși aditivii reducători de apă influențează viteza hidratării cimentului, natura produșilor de hidratare rămâne neschimbată , la fel ca și caracteristicile structurale ale pietrei de ciment. Ca urmare, utilizarea aditivilor reducători de apă nu modifică rezistența betonului la îngheț-dezgheţ , cu condiția ca raportul A/C să nu crească o dată cu utilizarea de aditivi.

Un alt aspect ce trebuie avut în vedere la folosirea aditivilor este pericolul segregării betonului și al separării de apă (mustuirea betonului). Eficiența reducătorilor de apă în ceea ce privește rezistența betonului variază în funcție de compoziția cimentului și este maximă în cazul cimenturilor cu conținut scăzut de alcalii sau de C3A.

2. Superplastifiant – Reductor puternic de apă (Tabelurile 3.1 şi 3.2 )

Aditiv cu aceeași acțiune ca a anteriorului, dar la mult mai mare intensitate.

Aditivii puternic reducători de apă sunt mai eficienți decât cei obișnuiți, în ceea ce privește realizarea unor betoane cu tasări mari. Separarea apei este semnificativ mai redusă datorită cantității mici de apă utilizate.

Acțiunea principală  a acestor  superplastifianti  constă în faptul că moleculelor lor lungi se înfășoară în jurul particulelor de ciment, conferindu-le o încărcare negativă mare, astfel încât se resping reciproc. Aceasta determină deflocularea și dispersarea particulelor de ciment. Îmbunătățirea lucrabilităţii ce rezultă din aceasta, poate fi valorificată în două moduri: prin producerea de beton cu o lucrabilitate foarte mare sau cu rezistențe mecanice foarte mari.

Efect aditiv beton superplastifiant
Fig. 2 – Corelația între valoarea răspândirii și conținutul de apă al betonului cu și fără superplastifiant

La un anumit raport A/C și conținut de apă de amestecare, acțiunea dispersantă a superplastifianţilor îmbunătățește lucrabilitatea betonului în mod tipic prin creșterea tasării de la 70 mm la 200 mm, fără ca aceasta să diminueze coeziunea betonului proaspăt (fig. 2) .

Betonul rezultat poate fi pus în operă cu un efort de compactare mic sau chiar fără compactare şi nu reprezintă fenomene de segregare sau de separare de apă în exces. Un asemenea amestec este definit ca “beton fluid” și este foarte util pentru umplerea unor spații dens armate, a unor zone greu accesibile sau locuri unde se impune o punere în operă foarte rapidă. Un beton fluid corespunzător compactat asigură o cimentare normală a armăturii.

A doua cale de folosire a superplastifianţilor constă în obținerea unor betoane de lucrabilitate normală, dar care dezvoltă rezistențe mecanice foarte mari datorită unei diminuări importante a raportului apă / ciment.

3. Stabilizator (Tabel 4)

Aditiv ce acționează împotriva fenomenului de separare a apei de amestecare din masa betonului și urcarea ei la suprafață.

4. Aditiv antrenori  de aer  (Tabelul 5)

Aditiv care introduce în timpul amestecării o cantitate controlata de bule de aer mici, dispersate omogen, care rămân ulterior în masa  betonului  întăririt . Această structură de beton duce la reducerea rezistenței mecanice, dar conferă o rezistență sporită la îngheț. Apa inclusă în masa betonului poate fără obstacole să se dilate, când va îngheța, fără a prejudicia coeziunea în structura  betonului .

5. Accelerator de priza  (Tabelul 6)

Aditiv care reduce timpul de întărire a betonului din starea sa plastică la forma solidă. Întărirea rapidă este importantă la construcția de pardoseli industriale, unde interesează traficul rapid.

6. Accelerator de întărire (Tabelul 7)

Aditiv care accelerează rezistența inițială cu sau fără influență asupra timpului de  întărire. Întărirea betonului  nu evoluează în mod neapărat în același fel. Un beton care s-a întărit după o oră, poate prezenta o rezistență mai mică la compresiune după șase ore, de exemplu, față de un beton care s-a întărit după trei ore, dar   la șase ore a căpătat o rezistență crescută.

Aditivii acceleratori de  întărire sunt utilizați cu prioritate la prepararea betoanelor utilizate la realizarea prefabricatelor, unde  trebuie să aibă loc decofrarea rapidă a acestor  elemente. O altă utilizare importantă a acestor  aditivi  este prepararea betoanelor la temperaturi scăzute (perioada de timp friguros), când betonul trebuie să capete o rezistență inițială mai mare față de presiunea din cauza  apei înghețate din structura betonului .

7. Întârzietor (Tabelul 8)

Aditiv care crește timpul de întărire a betonului din starea plastică la starea solidă. Întârzierea întăririi betonului prezintă interes deosebit pentru betonul transportat  la distanțe mari, precum și în timpul betonării de volume mari,  unde nu este dorită oprirea fluxului de turnare a betoanelor .

8. Aditivi impermeabilizanți în masa (reductor al absorbției apei ) (Tabelul 9)

Trecerea apei prin beton (permeabilitatea) este o problemă complexă care necesită clarificări și definiții. Betonul etanș este un termen foarte general și trebuie să se facă  o distincție între:

  • absorbția capilară a apei care vine în contact simplu (fără  presiune) cu betonul și
  • intrarea apei cu presiune în beton.

Standardul EN 934-2 definește conform cerințelor tabelului 9 aditivii impermeabilizanți  în masă (reductor de absorbție capilară a apei) iar verificarea se face comparativ pe mortar de testare și nu pe beton. Standard-ul german DIN 1048 este mult mai riguros deoarece cere betonului cu impermeabilitate redusă, ca pătrunderea apei după aplicarea de presiune 0,5 Ν/mm2 sau 5 bar pentru 3 zile și nopți nu trebuie să depășească 5 cm.

Pentru satisfacerea cerinței de mai sus, în afara utilizării unui aditiv impermeabilizant (reducător de absorbție a apei)  conform EN 134-2 este sigur nevoie de o compoziție specială a betonului (conținut în ciment și adaosuri  inerte,  adăugare redusă a apei de amestec) dar și respectarea riguroasă a tehnicii de șantier (vibrare corespunzătoare și tratarea betonului proaspăt pentru evitarea creării de fisuri din cauza  compoziției  betonului ).

Posibilele căi de intrare a apei în beton:

  • Pori capilari a mortarului (mortar de ciment întărit)
  • Cavități (goluri) în structura betonului  precum și fisurări, din cauza calității și prelucrării  betonului proaspăt.
  • Fisurări provocate de presiunea – încărcarea betonului întărit.

Un aditiv impermeabilizant (reducător de absorbție a apei) acoperă prima categorie de căi de intrare a apei: blochează în mod fizico – chimic porii capilari, după reacţia aditivului cu cimentul. Aditivii reductori de apă/plastifianți acționează împotriva  creării de cavități la betonul proaspăt (a doua categorie a căilor de intrare  a apei).

9. Întârzietor – Reductor de apă – Plastifiant (Tabelul 10)

Aditiv care oferă acțiunile combinate ale unui reductor de apă / plastifiant (acțiunea principală) și ale unui intârzietor (acțiune secundară).

Utilizarea unui întârzietor de priză  cu acțiunea suplimentară de reductor de apă/ plastifiant contribuie la prepararea de  betoane de calitate înaltă, cu rezistență crescută. În plus, permite prin compoziția corectă  reducerea costului betonului.

10. Întârzietor- puternic reductor de apă / Superplastifiant (Tabelurile 11.1 şi 11.2)

Aditiv care oferă acțiunile combinate ale unui reductor de apă de grad înalt / superplastifiant (acțiune principală) și ale unui întârzietor (acțiune suplimentară).

11. Accelerator de priza – Reductor de apă / Plastifiant (Tabelul 12)

Aditiv care oferă acțiunile combinate ale unui reductor de apă / Plastifiant (acțiunea principală) și ale unui întarzietor (acțiune suplimentară)

Concluzii

Problematica utilizării aditivilor la prepararea betoanelor prezintă o deosebită importanță, de  complexitate ridicată datorită numărului foarte mare de produse concurente existente la acest moment pe piață, fiecare aditiv având propriile mecanisme de acționare, efectele sale asupra betoanelor fiind de obicei personalizate. Practic, nu există doi aditivi diferiți a căror influență asupra betoanelor să fie identică, sub toate aspectele fizico-mecanice.

Astfel, caracteristicile fizico-mecanice care se îmbunătățesc (unele chiar considerabil) diferă de la aditiv la aditiv. Mai mult, studiile au demonstrat faptul că efectele aceluiași tip de aditiv sunt diferite pe clase diferite de beton.

Rezultă că, pentru alegerea unui anumit tip de aditiv, este necesar ca proiectantul să stabilească care este cea mai necesară proprietate de material care trebuie îmbunătățită.

Ce înseamnă și cum se toarna sapa? Ce rol au sapele. Tipuri de sape

Ce inseamna șapa si cum se toarna sapa

Ce este sapa?

Rolul principal al unei sape este de a egaliza o suprafață , o structură, sau sa aducă o suprafața la un anumit nivel. Sapa poate folosi ca strat final, sau mai frecvent, ca strat suport pentru alta pardoseala (parchet, gresie, PVC s.a.).

Pentru realizarea unei pardoseli de calitate, totul începe de la placa sau pardoseala da beton. Betonul este un material care are o evoluție proprie, cu volum variabil în funcție de umiditatea mediului: contracție (în mediu uscat) sau umflare (în mediu umed). Aceste modificări nu se stabilizează decât după 3-5 ani, și nici atunci definitiv. Din păcate, montatorul de pardoseli nu poate interveni prea mult în aceste fenomene, deoarece o eliminare excesivă a apei duce la fisurarea betonului (chiar se urmărește uscarea controlată, cel puțin în perioada imediat următoare turnării). Ulterior, o pardoseală este mai stabilă, mai ales dacă este încălzită, betonul ajungând la o umiditate scăzută.

Betonul nu poate fi deloc considerat o barieră contra umidității (capilaritatea este o proprietate importantă), nici contra pierderilor de căldură sau propagării sunetului. Sunt trăsături de care va ține cont orice executant de șape și pardoseli.

Tipuri de sape

Sapa de beton elicopterizataÎn general, șapele sunt realizate sub formă vâscoasă (umede), prin turnare, dar conform ultimelor tendințe, pe lângă cele turnate, oarecum ”clasice”, avem șapele uscate, care au rolul acesta de egalizare prin așezarea unor plăci prefabricate (fix sau flotant) peste un strat separator. Mai sunt folosite uneori șapele semi-umede, dar timpul relativ mare de solidificare a determinat evitarea lor. Se pare că unii producători vor să reînvie această practică prin comercializarea unor șape semi-umede cu timp rapid de lucru. Oricare ar fi varianta, soluția nu este aleasă la întâmplare, ci în funcție de finisaj, iar aici caietul de sarcini trebuie să aibă prevederi clare.

O clasificare complexă (și utilă) a șapelor se poate face însă dacă le privim ca sisteme, ca suprapuneri de diverse straturi, fiecare cu rolul lui. Așadar, avem următoarele tipuri principale, folosite preponderent:

Șape simple

Sunt aplicate direct (cunoscute și ca ”șape în aderență” sau ”șape monolit”) se aplică pe placa de beton sau pe structura nivelului respectiv, cu simplul rol de a egaliza suprafața, cu priză puternică la suport. Ca strat final, sunt folosite în special în domeniul industrial, garaje și alte locuri unde trebuie preluate sarcini mecanice importante. Dată fiind lipsa unei bariere de umiditate, nu pot opri apa infiltrată. De asemenea, este o adevărată punte termică și fonică, ceea ce nu o recomandă ca strat final în alte spații decât cele de mai sus.

Șapa glisantă

Șape cu straturi separatoare sau șapa glisantă – între suport și șapă se aplică un strat separator din carton bituminos, folie PVC sau alt material. Rolul este pur și simplu de a avea un strat separator care poate căpăta sau nu valoare de barieră de umiditate (atunci când este vorba de un material hidroizolant) sau de vapori, ori de a delimita pur și simplu șapa de suport în vederea unei eventuale îndepărtări ulterioare. Sistemul este folosit cam în aceleași domenii ca șapa monolit, nefiind vorba despre o izolare termică sau fonică.

Sapa flotanta

Șapele flotante (pe straturi izolatoare) se deosebesc de șapele obișnuite prin faptul că nu au contact direct cu niciun element de structură, preluând în întregime sarcinile statice și sprijinindu-se pe unul sau mai multe straturi de separație care de regulă au rol termoizolant sau fonoizolant. Straturile de separație pot fi compuse din polistiren expandat sau extrudat, vată minerală, spume sintetice, plută, argilă expandată. La acest nivel poate exista și o folie sintetică (PVC, polietilenă), emulsii bituminoase sau carton special tratat, cu rol de barieră de umiditate sau vapori. Pentru garantarea fonoizolării, şapa flotantă trebuie separată de elementele constructive alăturate prin benzi marginale dintr-o spumă sintetică, care să oprească propagarea vibrațiilor către structură. Șapele flotante sunt folosite din plin în domeniul rezidențial, industrial etc., având toate avantajele necesare asigurării confortului interior.

Sape încălzite

Şape încălzite – sunt oarecum un caz particular al șapelor flotante, pe straturi izolatoare, având în componenţa lor elemente de încălzire și devenind astfel elemente ale sistemului de încălzire prin pardoseală (electrice sau cu apă ca agent termic). De cele mai multe ori, conductorii de încălzire și țevile pentru apă caldă sunt înglobate în șapă iar materialele pentru finisaj sunt speciale, mai ales în cazul sistemelor electrice.

Executantul unei astfel de șape trebuie să urmărească o serie de aspecte importante:

  • să existe o barieră de umiditate, pentru a evita riscul infiltrării umidităţii din structură;
  • rezistenţa generală la căldură a pardoselii şi straturilor suport nu trebuie să depăşească 0,15 mpK/W (altfel nu se mai realizează transferul termic către spațiul vizat);
  • este util un strat termoizolant care să împiedice risipirea căldurii către alte elemente constructive și nu doar către camera care trebuie încălzită;
  • să existe benzile marginale, mai ales în cazul încălzirii cu apă, aici fiind posibilă propagarea zgomotelor.

Cum se construieste o cladire cu beci in subsol si garaj la parter

Constructie beci cu garaj la parter

Pași ce trebuie urmați pentru construirea unei clădiri S+P+M, cu beci la subsol, garaj la parter și mansardă:

1.Trasarea fundației, executarea săpăturii cu ajutorul buldoexcavatorului și realizarea sprijinirilor

Construire beci in subsol si garaj la parter

2. Cofrarea și turnarea părții inferioare a cuzineților și a grinzilor de fundare  – o zonă nearmată, cu beton „mort” (s-a ales o soluție constructivă care duce la un consum destul de mare de beton). Turnarea s-a realizat cu ajutorul unei pompe auto.

Construire beci la subsol si garaj la parter - cofrare si turnare cuzineti

3. Legarea armaturii pentru cuzineti, stalpi si grinzi, realizarea cofragului și turnarea betonului (C12/15) in partea superioara, armată, a cuzinetilor și grinzilor. Totodată, s-a compactat betonul proaspăt turnat cu ajutorul unui vibrator.

Construire beci si garaj - armare si turnare beton in cuzineti si grinzi

4. Legarea armăturilor, realizarea cofragului pentru pereții beciului, și turnarea betonului în diafragme

Construire beci si garaj - armare cofrare si turnare beton in diafragme

VA URMA – În săptămânile următoare vom actualiza acest articol cu următoarele faze de construcție.