Iată un utilaj echipat cu o instalatie de foraj vertical pentru puturi de apa:

Poate ajunge sa foreze la adâncimi de zeci, chiar sute de metri. Se folosesc carote diamantate speciale, cu diferite forme, în funcție de roca ce trebuie măcinată.

În procesul de foraj se utilizează și o pompă care recirculă apa murdară, încărcată cu particule provenite din interiorul puțului nou creat, în urma măcinării rocii. În apropierea utilajului s-a săpat în prealabil o groapă având aproximativ 2x2x1,5m, folosită ca bazin de decantare a apelor murdare, și racordată la puțul forat printr-un mic șanț de vreo 30 cm adâncime.

Pentru a mări turbiditatea, în acest fluid se adaugă o anumita cantitate de bentonit, un material prăfos, la sac.

Nu deținem un asemenea utilaj, așa că nu ne trimiteți cereri de ofertă 🙂

Care sunt cele mai importante zone seismice din România?

Zone seismice in Romania

Seismicitatea României este repartizată pe mai multe zone epicentrale:

  • Vrancea
  • Făgăraș-Câmpulung
  • Banat, Crișana
  • Maramureș
  • Dobrogea.

La acestea se adaugă zone epicentrale cu importanță locală în regiunea Jibou și a Târnavelor în Transilvania, nordul și vestul Olteniei, nordul Moldovei și Câmpia Română.

Dintre aceste arii epicentrale, zona seismică Vrancea este cea mai importantă prin energia cutremurelor produse, extinderea ariei lor de macroseismicitate și caracterul persistent și concentrat al epicentrelor.

În celelalte regiuni ale țării se evidențiază două cordoane de seismicitate moderată și puțin profundă, de-a lungul marginii Carpaților Meridionali și a Depresiunii Panonice și de-a lungul Carpaților Orientali, prelungindu-se spre SE pe linia Peceneaga-Camena. În aceste zone se produc cutremure crustale (focare cu adâncime între 5-30 km) de joasă energie și intensitate, uneori policinetice (însoțite de numeroase replici), pe falii sau la intersecția unor fracturi; spre exemplu: faliile ce separă Masivul Făgăraș de Bazinul Transilvaniei și Bazinul Loviștei (cutremure făgărășene), fracturile dintre Carpații Meridionali și Depresiunea Panonică, active în zona Timișoara (seismele banatice – Banloc (Mw = 5.6) și Voiteg (Mw = 5.5), sistemul de falii din zona Oradea și falia Sf. Gheorghe care mărginește Dobrogea de Nord.

Zonare seismica in Romania
Epicentrele cutremurelor produse pe teritoriul României între anii 1984-2010

Zonele seismogene reprezintă arii de seismicitate grupată, unde activitatea seismică și orientarea câmpului tensiunilor sunt considerate relativ uniforme. Identificarea caracteristicilor, pe termen lung, ale procesului de generare a cutremurelor din fiecare zonă seismică este de o importanță deosebită pentru evaluarea hazardului seismic. Aceasta implică existența unui set de date care să acopere scara de timp a procesului tectonic.

Zona subcrustală Vrancea (VR)

Regiunea Vrancea este o regiune seismică complexă de convergenta continentala, cu cel puțin trei unități tectonice în contact: placa Est-Europeană și subplăcile Intra-Alpină și Moesică (Constantinescu et al., 1976). Activitatea seismică cea mai puternica din România se concentrează la adâncimi intermediare de 60-200 km.

La exteriorul zonei seismice de adâncime intermediară Vrancea apar cutremure normale, locale, în numeroase zone, unele asociate cu fracturi de fundament mai adânc de 15 km, de exemplu în zona Focșani – Odobești, altele cu focar superficial la Mărășești – Nămoloasa, Tudor Vladimirescu, Cudalbi și Tecuci în Moldova, sau pe linia Galați – Isaccea – Tulcea în Dobrogea de Nord.

Sursa: Institutul Național pentru Fizica Pământului

Repararea zidurilor cu plase sudate din oțel beton. Consolidarea pereților prin camasuieli

Consolidare pereti prin camasuieli cu plase sudate - pompa de tencuit

Remedierea fisurilor din zidărie cu plase sudate din oțel beton și tencuială cu mortar de ciment

Această metodă se aplică la pereții din zidărie de cărămidă care prezintă fisuri izolate, având deschideri medii sau mari. Este un tip de consolidare des folosit în domeniul reparațiilor clădirilor vechi, deteriorate.

Operații care trebuie executate pentru camasuieli cu plase sudate:

  1. Se îndepărtează tencuiala de pe ambele feţe ale peretelui. Dacă fisura traversează şi o intersecţie de diafragme, se decopertează şi diafragmele adiacente pe o lăţime de minimum 900 mm.
  2. Cu ajutorul unei scoabe metalice sau a unui şpiţ şi a unui ciocan, se deschid rosturile dintre cărămizi, prin îndepărtarea mortarului din ele pe o adâncime de 10-15 mm.
  3. Dacă există cărămizi degradate, acestea se scot şi se înlocuiesc cu altele noi având aceleaşi dimensiuni (după scoaterea cărămizilor, pereţii golului se curăţă de mortar, se perie cu peria de sârmă, se spală bine cu apă şi după ce suprafaţa se zvântă se introduc noile cărămizi, având grijă ca rosturile să fie bine matate cu mortar M 50 Z).
  4. În funcţie de dimensiunile ochiului plasei de armătură, se însemnează cu creta sau cu creionul poziţia găurilor care urmează să fie practicate în perete. Poziţia golurilor se stabileşte astfel încât ele să fie amplasate în dreptul unui nod al plasei şi să fie dispuse în şah la o distanţă de 500 – 600 mm pe ambele direcţii (circa 3-4 bucăţi pe mp).
  5. Cu bormaşina rotopercutantă se dau găurile cu diametrul de 25 – 30 mm pe toată grosimea zidului.
  6. Suprafeţele zidului se curăţă prin periere cu peria de sârmă, de sus în jos şi apoi se spală cu apă (de preferat cu furtunul). Găurile se spală cu jet de apă.
  7. Se introduc în găuri agrafe din oţel – beton cu diametrul de minimum 6 mm şi apoi găurile se matează cu mortar M 50 Z bine îndesat cu ajutorul unei vergele metalice cu diametrul de 8 mm. Înainte de începerea operaţiei de matare este necesar ca zidăria (adiacentă găurii) să fie menţinută umedă minimum două ore, iar introducerea mortarului să se facă numai după zvântarea suprafeţei. Agrafele se fasonează cu cioc numai la un capăt pentru ca să poată fi introduse în găuri.
  8. După 24 ore de la matarea găurilor, se aduc plasele de oțel-beton, se montează la poziţie şi se leagă cu sârmă de agrafele din perete (la capătul fără cioc, agrafe se fasonează la poziţie, realizându-se ciocul care se trece peste nodul plasei şi se leagă de acesta cu sârmă).
  9. Se menţine zidăria umedă pe toată suprafaţa minimum două ore.
  10. După ce suprafaţa zidăriei s-a zvântat, se realizează stratul de tencuială aplicat numai mecanic. Dacă se foloseşte pompa de mortar, mortarul va fi de marcă M 50 T sau M 100 T, iar dacă se foloseşte aparatul de torcretare, mortarul va fi de marcă M 200. Grosimea stratului de tencuială pentru camasuieli trebuie să fie de maximum 50 mm.

Tipuri de mortare. Retete de mortar pentru tencuieli și zidărie

Retete preparare mortar zidarie si tencuiala

Tipuri și retete de mortar

Mortarul se împarte în funcție de compoziție și de utilizare

Mortare pentru tencuieli

Mortar de var – M4T, cu var hidraulic. Este mai puțin rezistent și mai puțin etanș decât mortarul de ciment, este mai flexibil și lasă pereții sa respire.

Mortar în amestec M10T, M25T, M50T sau M100 T, fabricate dintr-un amestec de ciment și de var, având caracteristici intermediare între mortarul din ciment și mortarul din var (rezistența crescând de la M10T la M100T).

Mortarele pentru tencuială M25T, M50T sunt utilizate în mod uzual în construcții, la îmbrăcarea zidurilor din cărămidă, beton sau BCA.

Conform indicatorului de norme de deviz pentru lucrări de construcții C, în CF01 găsim următoarele retete:

Denumire resurse UM M 4 – T M 10 – T M 25 – T M 50 – T M 100 – T
Var hidratat kg 231 154 123 52,3 28
Ciment kg 140 174 279 376
Nisip sortat 0-3 mm mc 1,28 1,23 1,23 1,21 1,125
Apă mc 0,31 0,31 0,31 0,31 0,31
Zidar ore 1 1 1 1 1

Mortare pentru zidărie

Mortar pentru zidărie (M25Z și M50Z sunt mortarele folosite mai des în construcții): acesta asamblează elementele zidăriei (pietre, cărămizi, bolțari din beton etc ). Se folosește în general mortar în amestec, ciment și var.

La mortarele pentru zidărie găsim în CD01 următoarele retete:

Denumirea resurselor UM M 10 – Z M 25 – Z M 50 – Z M 100 – Z (var+ciment) M 100 – Z ciment
Var hidratat kg 61,5 61,5 55,2 37
Ciment kg 114 159 222 279 328
Nisip sortat 0-7 mm mc 1,26 1,26 1,21 1,21 1,21
Apă mc 0,31 0,31 0,31 0,31 0,31
Zidar ore 1 1 1 1 1,8

Nisip uscat sau umed

Cantitățile sunt date pentru nisip uscat, dar, în general, nisipul este livrat mai mult sau mai puțin umed și volumul său este mai mare decât cel al nisipului uscat. Nisipul umed este mai voluminos cu 15 – 20 % decât nisipul uscat.

Cantitățile de apă

Cantitatea de apă depinde de destinația mortarului și de cât de umed este nisipul. De exemplu, un mortar pentru tencuiala de protecție trebuie să fie mult mai lichid decât un mortar pentru fixarea pietrelor de construcție.

Un mortar prea uscat nu este omogen și e greu de folosit (nu lipește). Un mortar prea umed se usucă greu și este greu de aplicat în strat gros (curge).

Amestecarea pe uscat

Pentru ca un mortar să fie omogen, trebuie să procedați la amestecarea pe uscat a nisipului cu liantul (mortar, var sau mortar și var ). Amestecul este bun atunci când are o culoare uniforma și când nu se vede nisipul.

Componentele

Cimentul se vinde la saci de 40 Kg. Trebuie să vă informați înainte de a cumpăra despre tipul de ciment necesar, în funcție de lucrările pe care le aveți de efectuat. În general, însă cimentul pe care îl găsim în magazine, ciment de Bicaz (Carpatcement) sau Structo de la Holcim, este recomandat și pentru mortare.

Var – se folosește var hidratat, care se găsește în comerț la saci de 20 de kg (Carmeuse, Celco sau Simcor). Mortarul pe bază de var aduce o serie de avantaje: asigură zidului o porozitate ridicată, astfel încât pereţii respiră, oferă o aderenţă bună, este uşor de lucrat și aplicat, rezistent la umezeală, este un material durabil cu proprietăţi de autoreparare în cazul unor mici fisuri apărute de-a lungul timpului.

Nisipul trebuie să fie curat, fără resturi vegetale și fără pământ. În funcție de regiuni, puteți avea la dispoziție nisip de râu sau nisip de carieră. Nu trebuie folosit nisip de mare, pentru că acesta conține sare, iar sarea atacă mortarul.

Nisipul are diferite dimensiuni: foarte fin (de la 0,1 la 0,3 mm), fin (de la 0,2 la 0,6 mm), mediu (de la 0,7 la 1,25 mm), mare (de la 1 mm și peste).

Apa trebuie să fie cât mai curata. În general, cel mai simplu este să se utilizeze apa din rețeaua orașului sau apa de fântână recunoscută ca fiind potabilă.

În unele cazuri, în loc de ciment, se poate folosi ipsos (mortar de ipsos).

Pentru prepararea la betonieră a mortarului, în cazul unei betoniere de 200 litri, împărțiți cantitățile de mai sus la 5 și veți avea dozajul necesar. Dacă aveți o betonieră mai mică, de 150 de litri, împărțiți cantitățile la 6,7.

Cum se repară fisurile din zidărie cu plombe din beton

Reparatii crapaturi in pereti cu plombe din beton

Remedierea fisurilor din zidărie cu plombe din beton

Această metodă se folosește la pereții din zidărie care prezintă o fisură izolată cu deschidere mai mare de 5 mm, cu sau fără dislocări sau expulzări ale cărămizilor.

Operații care trebuie făcute:

  1. Se îndepărtează tencuiala de pe ambele feţe ale peretelui, pe toată lungimea crăpăturii şi pe o lăţime de minimum 500 mm de ambele părţi ale ei.
  2. Se îndepărtează cărămizile degradate din dreptul fisurii pe înălţimea primelor 3 – 4 asize de la partea inferioară a zidăriei, feţele laterale lăsându-se sub formă de ștrepi.
  3. Se îndepărtează mortarul de pe suprafaţa zidăriei adiacentă golului creat şi apoi acesta se curăţă cu peria de sârmă.
  4. Se execută cofrajul pe ambele feţe, pe una din ele realizându-se cu buzunar. Cofrajul va depăşi marginea golului cu cea. 100 mm pe toate direcţiile.
  5. Se udă zidăria adiacentă golului creat, iar după zvântarea suprafeţei acesteia se toarnă un beton de clasă minimă Bc 7,5 dar de preferat Bc 10. Acesta se toarnă în exces şi se compactează prin îndesare cu vergeaua metalică cu diametrul de 10 … 12 mm sau cu şipca din lemn (este interzisă baterea cofrajelor cu ciocanul din lemn sau folosirea vibrării).
  6. După minimum 12 ore de la turnarea betonului se reiau operaţiile de la punctul 2 pentru realizarea unei plombe noi, amplasată cu 5 – 6 asize mai sus faţă de cea precedentă.
  7. După cea. 24 ore de la turnarea betonului, se face decofrarea şi se ciopleşte porţiunea de beton în exces.
  8. După minimum 24 ore de la realizarea ultimei plombe (cea superioară) se trece la îndepărtarea cărămizilor degradate din dreptul fisurii pe înălţimea celor 5-6 asize dintre primele două plombe inferioare, feţele laterale lăsându-se sub formă de ștrepi.
  9. Se îndepărtează mortarul de pe suprafaţa zidăriei adiacentă golului creat şi apoi acesta se curăţă cu peria de sârmă şi se spală cu apă.
  10. Golul creat se zideşte din nou, avându-se grijă să se folosească strict acelaşi tip de cărămidă (cu aceleaşi dimensiuni şi marcă) şi să se realizeze o foarte bună legătură cu betonul din plombe şi cu zidăria adiacentă (lăsată sub formă de ștrepi) prin matarea mortarului în rosturile respective. Mortarul folosit este de marcă M 50 Z.
  11. Se trece apoi la refacerea zidăriei dintre următoarele plombe ş.a.m.d.
  12. După terminarea tuturor lucrărilor de consolidare se refac tencuielile pe suprafeţele decopertate cu mortar M 50 T.
  13. Numărul de asize cuprinse într-o plombă şi respectiv dintre două plombe consecutive se stabileşte în funcţie de numărul total de asize pe nivel şi respectându-se condiţia ca la ambele capete ale fisurii (respectiv ale peretelui) să se prevadă câte o plombă din beton.
  14. În condiţiile în care prin proiectul de consolidare se prevede armarea plombelor, armăturile se vor poziţiona înainte de realizarea cofrajului, iar betonul utilizat va fi de clasă minimă Bc 10.

Repararea fisurilor mici apărute în pereții din zidarie, cu agrafe din oțel beton

Repararea fisurilor mici apărute în pereții din zidarie, cu agrafe din oțel beton

Remedierea fisurilor cu agrafe din oțel beton

Această metodă se folosește, în general, pentru pereții din zidărie care prezintă o fisură izolată, cu deschidere mică, fără dislocări.

Pașii care trebuie urmați:

  1. Se îndepărtează tencuiala de pe ambele fețe ale peretelui, pe toată lungimea fisurii și pe o lățime de cca. 500-600 mm de ambele părți ale ei.
  2. Se însemnează pe zid cu creta sau cu creionul poziția găurilor. Acestea se vor amplasa de o parte și de alta a fisurii, la o distanță de 400 – 500 mm, astfel încât axa care trece prin axul lor să fie perpendiculară pe traseul fisurii. În lungul fisurii, găurile se vor amplasa la o distanță de 600 – 800 mm, având ca poziție obligatorie cele 2 capete ale fisurii.
  3. Cu bormașina rotopercutantă se dau găurile în zidărie, acestea având diametrul de 25 – 30 mm și adâncimea de minimum 100 mm
  4. Cu ajutorul unui șpiț și al unui ciocan se deschid rosturile dintre cărămizi, prin îndepărtarea mortarului dintre ele pe o adâncime de 10 – 15 mm
  5. Suprafețele decopertate se curăță prin periere cu peria de sârmă și apoi se spală cu jet de apă. Găurile se spală cu jet de apă.
  6. Se confecționează agrafele din otel beton, cu diametrul minim de 6 mm.
  7. Zidăria se menține umedă minim 2 ore înainte de montarea agrafelor.
  8. Se montează agrafele în găuri și acestea se matează cu mortar M50T bine îndesat cu ajutorul unei vergele metalice. Introducerea mortarului în găuri se face numai după ce suprafața găurilor este zvântată.
  9. Se reface tencuiala pe suprafețele decopertate, folosind mortar M50T.