Goji – Lycium barbarum, plante obținute din semințe

Am pus într-un vas pentru răsaduri, cu 6×12 lăcașuri, mai multe seminte de goji (Lycium barbarum), câte 3-4 în fiecare spațiu (în unele am scăpat mai multe). După o săptămână, iată că au ieșit și plantulele, care au 1-2 cm înălțime. Nu mă așteptam la o germinare atât de rapidă. Ce-i drept, am pus pământ special pentru răsaduri, asemănător cu mranița.

Cu toate că am pus semințele târziu (după 20 mai), sper ca răsadurile să apuce să se lignifice până în iarnă, și să suporte temperaturile scăzute din sezonul hibernal.

Goji
Goji - Lycium barbarum, plante obținute din semințe
Goji - Lycium barbarum, plante obținute din semințe
« 1 de 3 »

Voi mai adăuga și alte poze, în funcție de dezvoltarea răsadurilor de Goji.

Zambila (Hyacinthus orientalis) – plantare și îngrijire, în grădină sau ghiveci

Zambile albe, galbene, rosii, mov, lila, roz

Despre zambila

Zambila, iacintul, sau Hyacinthus orientalis, este o plantă perenă, originară din Orientul Mijlociu, care însă s-a răspândit în toată lumea. Face parte din ordinul Asparagales, familia Liliaceae.
Zambila este o plantă decorativă. Poate atinge 40 cm în înălțime. Frunzele sunt sunt alungite, cu o lungime de 15 – 25 cm. Florile sale pot avea cele mai diverse culori: purpuriu, violet, alb, roz, piersic, albastru, rosu, galben și portocaliu, grupate câte 5 – 10 (la unii hibrizi chiar mai multe).

Zambilele sunt flori foarte aspectuoase, apreciate pentru parfumul lor intens. Bulbii au în mod obișnuit 4-5 cm diametru, dar pot atinge și dimensiuni gigantice pentru zambile (19 cm). Ele infloresc cam în același timp cu lalele de mijloc de sezon, la sfârșitul lui martie – începutul lunii aprilie. Sunt excelente ca flori tăiate, putând fi cultivate cu ușurință și în ghivece, ca flori de apartament. Bulbii sunt toxici și de aceea nu sunt pe gustul rozătoarelor.

Zambilele au fost aduse, ca și lalelele dealtfel, din Grecia și Asia Mică, fiind introduse în Europa de vest în secolul al XVI-lea și cultivate pentru prima oară în Austria în anii 1500. În timpul secolelor XVII-XVIII, asemenea lalelei, zambila se găsea numai în colecțiile de plante ale oamenilor înstăriți, care de obicei le colecționau ca pe niște trofee de preț. Datorită parfumului persistent al zambilelor, bulbii erau foarte scumpi. Acum, zambilele se cultivă în principal în Olanda și Marea Britanie.

Cultivarea și îngrijirea zambilelor în grădină

Bulbii de zambile se plantează toamna (octombrie), cu șase săptămâni înainte de perioada în care îngheață pământul, într-un loc însorit, cu pământ bogat în substanțe nutritive, ușor drenabil.

Zambilele se dispun în grupuri mici, neregulate, bulbii plantându-se la 15 cm adâncime și cam la aceeași distanță unul de altul. Nu este nevoie să udați florile după plantare, decât dacă pământul este foarte uscat.

Umiditatea solului trebuie verificată frecvent. Primăvara devreme, când răsar frunzele și apoi după ce se ofilesc florile, tratați bulbii de zambilă cu un fertilizator general, urmând întocmai instrucțiunile de pe ambalaj. Rupeți vârfurile florilor după ce acestea au înflorit. Zambila produce bulbi laterali care pot fi înlăturați în perioada de repaus a plantei și replantați separat.

Cum se îngrijesc zambilele în ghiveci

Zambilele pot fi plantate și în ghivece ținute în apartamente. Motivul pentru care au apărut zambilele înflorite în ghivece este unul practic: florile țin mai mult. Dacă un buchet de zambile va trebui aruncat după o săptămână două, o zambila înflorită, cu bulbul fixat în solul din ghiveci, poate să țină și câteva săptămâni. Un alt avantaj este că bulbul se poate planta în toamnă, iar primăvara următoare va înflori din nou.

Zambilele în ghiveci nu au nevoie decât de puțină apă, solul să fie ușor umed, dar fără să băltească apa. Floarea trebuie să stea cât mai departe de o sursă de căldură (preferabil pe balcon sau în gradină), dar are nevoie în schimb de multa lumina și de aer.

După o perioadă, floarea se va ofili, iar mai târziu se vor usca și frunzele. Este momentul ca bulbul să fie scos cu grijă din pământ, învelit în hârtie groasă și pus la păstrare într-un loc răcoros și uscat.

Îl poți planta apoi în luna octombrie și, dacă îl uzi bine și îl ții în cameră, el va inflori chiar în apropierea anului nou. Dacă te-ai hotărât sa îl plantezi direct în gradină, planta va răsari și va înflori în martie-aprilie anul următor.

Forțarea bulbilor de zambilă

Pentru forțarea bulbilor, cumpărați bulbi pre-răciți, care au primit un tratament cu temperaturi scăzute, asemănătoare iernii. Plantați acești bulbi în ghivece pline cu pământ sau vase de sticla speciale, în care bulbul este ținut exact deasupra nivelului apei. Dacă folosiți metoda cu apă, umpleți vasul cu atâta apă cât să atingă ușor partea de jos a bulbului și așezați-l într-un loc întunecat, răcoros (în jur de 10 grade Celsius) pana când rădăcinile sunt bine dezvoltate și se observă o creștere în partea superioara a bulbului, la frunze (în jur de 3-4 săptămâni). După aceea aduceți vasul cu bulbul de zambila într-o cameră cu temperatura mai crescută, însorită, pentru a încuraja dezvoltarea foliajului și a florilor. Pentru a prelungi perioada de înflorire, mutați zambila într-un loc în care sa nu primească soare direct atunci când vedeți ca se apropie momentul în care se deschid florile.

Soiuri de zambile

Exista diferite soiuri și varietăți de zambile, printre care albul Carnegie, Anna Marie, de culoare roz-somon, Splendid Cornelia (roz), și Deft Blue, de culoare albastru deschis.

Zambile

Brandusa de primavara, o plantă cu flori splendide și care necesită îngrijiri minime

Brandusa de primavara (Crocus)

Brandusa de primăvară înflorește după ghiocei și înainte de lalele, fiind una dintre cele mai timpurii flori. Varietăți ale brândușei înfloresc încă din ianuarie.

Sunt originare din Europa şi Asia, aceste plante bulboase fiind apreciate pentru splendidele flori care, an după an, desfată ochiul în schimbul unor îngrijiri minime. Sunt potrivite şi pentru cultivarea în ghivece, fiind o alegere ideală şi pentru jardinierele de pe pervaz unde este posibil să se realizeze combinaţii de mai multe culori.

Genul Crocus cuprinde peste 80 de specii şi numeroase varietăţi, unele care înfloresc primăvara, altele toamna.

Descrierea plantei

Brândușa de primăvară răsare din bulbi mici, ca toate plantele perene cu bulbi care infloresc în lunile friguroase. Frunzele și florile brândușei apar în același timp.

Brandusa de primavara (Crocus)În general, florile au forma unei cupe, cu sepale ascuţite sau rotunjite, care pot rămâne închise sau se pot deschide complet, scoţând la iveală staminele de culorii vii. În funcție de varietatea brândușelor, florile pot fi albe, mov, galbene, purpurii, chiar şi bicolore, cu puncte şi striaţii. Frunzele sunt înguste, alungite, foarte subțiri şi brăzdate în lung, verde-închis în mijloc şi deseori striate cu alb.

Dimensiunile plantei – frunzele pana la 20 cm, iar florile pana la 10 cm.

Locul brândușelor în gradină

Brândușele preferă un sol bine drenat, în locurile însorite ale grădinii sau la umbra copacilor și arbuștilor din gradină. Este de preferat plantarea în straturi și brazde, pentru a avea o pată de culoare în primele luni ale anului în gradină.

Cum se cultivă brandusa de primăvară

Bulbi de brandusa - crocusBulbii de brândușă cei mai răspândiți în comerț sunt hibrizi olandezi cu flori de culoare mov sau galben. Bulbii se plantează toamna în gropi cu adâncimi de 5-7 cm și la distanțe între plante de 5 cm.

Udând din abundenţă compostul în momentul plantării, veţi asigura după aceea o udare medie până la creştere. Măriţi cantitatea de apă la udare astfel încât pământul să fie bine umezit în timpul înfloririi. După ofilirea florilor şi îngălbenirea frunzelor, lăsaţi să se usuce pământul şi nu udaţi până la noua perioadă de creştere, din septembrie.

Dacă optaţi pentru cultivarea în ghiveci, folosiţi un compost format din pământ fertil, turbă, frunze putrezite şi nisip şi, pentru a uşura drenajul, aşezaţi pe fundul vasului un strat de cioburi de lut, adăugând şi bucăţele de cărbune pentru a evita o umiditate în exces. Ca să avem vasul disponibil pentru alte plante, putem să scoatem bulbii după ce florile s-au uscat şi să-i păstrăm într-un loc uscat şi răcoros până la următorul anotimp bun pentru o replantare. Peste bulbii lăsaţi în vas trebuie pus în fiecare an pământ proaspăt şi, după ce florile s-au ofilit, să se amestece puţin fertilizant în apa de udare.

Cum se înmulțesc brândușele

Înmulţirea este destul de uşoară; este suficient să scoateţi şi să transplantaţi bulbilii care cresc la baza bulbilor principali. Îndată ce frunzele se îngălbenesc, se scot bulbii din pământ, După câteva zile, îndepărtaţi frunzele veştede şi rădăcinile moarte. Separaţi bulbii noi de cei principali şi plantaţi-i în compostul obişnuit, tratându-i ca pe nişte plante adulte. Veţi obţine flori în anul următor.

Pericole şi precauţii

În timpul perioadei de stagnare a vegetaţiei, bulbii de brandusa trebuie să rămână într-un loc uscat, pentru a nu putrezi şi a fi suficient de protejaţi de şobolanii pentru care constituie hrana preferată. În plus, atunci când rămân în pământ, trebuie udaţi cu prudenţă şi au nevoie de un drenaj perfect, pentru că umezeala favorizează diferite boli provocate de ciuperci.

Luleaua turcului sau trâmbiță (Campsis radicans), o liană pentru o grădină superbă

Luleaua turcului, trambita - Campsis radicans

Specie exotică, originară din estul Americii de Nord, frecvent cultivată în multe zone din România, în scop ornamental.

Este o liană cățărătoare (pe tulpini formează rădăcini adventive, cu ajutorul cărora se fixează pe ziduri).  Tulpinile pot ajunge până la 10-15 metri lungime. Înflorește între lunile iulie și septembrie. Florile, foarte decorative, în formă de trompetă, sunt grupate în buchete, lungi de 6-9 cm, portocalii sau roșiatice.

Gard cu Luleaua turcului, trambita - Campsis radicansAtât florile, cât și frunzele elegante de un verde închis, lucioase, conferă eleganță și frumusețe oricărei curți sau grădini în care este plantată.

Manifestă o bună adaptabilitate climatică. Suferă însă uneori din cauza gerurilor, preferând ținuturile mai călduroase. Tolerează într-o oarecare măsură seceta, dar nu excesivă. S-a cultivat cu foarte bune rezultate în stațiunile litorale ale Mării Negre, ca de exemplu la Neptun.

Este recomandabilă cultura sa pentru pergole, pe șpalieri sau ca plantă cățărătoare pe ziduri, coloane ș.a.

Rezistă bine în plină lumină și lăstărește activ după ce a fost afectată de gerurile mari.
Tolerează toate tipurile de sol, însă le preferă pe cele drenate și bogate în substanțe nutritive. Este potrivit pământul de gradina.

Se poate înmulți prin semințe plantate direct în gradină sau ținute o perioadă în interior, în tăvițe sau ghivece, în lumină intensă și la temperaturi de 24-25°C. Răsadurile se transplantează în gradină când devin de 40-50 cm înălțime. Alte modalități de înmulțire includ divizarea rădăcinilor, butășirea și marcotajul.

Este o plantă deosebit de rezistentă la boli și dăunători.

Cum se îngrijește Luleaua turcului (Campsis radicans)

Luleaua turcului, trambita - Campsis radicansSe poate planta oricând pe parcursul anului, fiind una dintre puținele plante care se adaptează extrem de rapid condițiilor climatice. Locul ales trebuie să fie ușor ferit de vânturi prea puternice, însorit astfel încât planta să poată beneficia de minim 6 ore de soare pe zi. Este o plantă cu ritm rapid de dezvoltare, necesitând suporți de cățărare încă de la început. Primăvara și vara aplicați tăieri pentru corectarea creșterii. În zilele caniculare de vară acoperiți solul din jurul tulpinii cu scoarță de copac pentru a limita evaporarea apei. Lăstarii ofiliți se taie după vestejire sau la începutul primăverii pentru a stimula înflorirea.

Încrengătura : Magnoliophyta
Clasa : Magnoliopsida
Ordinul : Lamiales
Familia : Bignoniaceae
Genul : Campsis
Specia : Campsis radicans