Podul roman de la Alcantara, unul din cele mai frumoase poduri de piatră din lume

Podul roman de piatra de la Alcantara, Spania

Așezarea geografică a Podului de la Alcantara

Podul este situat în defileul unor munţi stâncoși, fiind străbătut de râul Tajo (Tagus) în dreptul oraşului Alcantara din provincia spaniolă Extremadura.

Structură, stil și arhitectură

Executat pe 6 bolți din zidărie de piatră cu deschideri de max. 28,8 m, podul domină apele râului Tajo de la o înălţime de 45 de metri, fiind cel mai înalt pod din vremea romanilor.

Interesant este că bolţile sunt construite fără mortar, numai unele blocuri de piatră ce formează bolta fiind prinse cu scoabe. În consecinţă bolţile rezistă prin greutatea proprie şi frecarea dintre blocurile de piatră tăiate înclinat.

Ridicarea pietrelor, la înălţimi ce ajungeau până la 90 m, se făcea cu ajutorul unor scripeţi montaţi pe eşafodaje de lemn. Podul este ornamentat cu un arc de triumf înalt de 13 m, ridicat deasupra bolţii centrale.

Inițial, podul avea 190 m lungime, astăzi având „doar” 181,7 m. Lățimea este de 8,6 m.

Arcada Podul roman de piatra de la Alcantara, SpaniaInițiatori și constructori

Podul a fost construit sub îndrumarea arhitectului roman Caius Iulius Lacer, din porunca împăratului Traian (98—117 e.n.). Pe o inscripţie, care nu s-a păstrat, fixată la mijlocul podului şi dedicată lui Traian, era trecut şi numele celui care a construit podul „prin arta sa divină”.

Istoric

Născut în Peninsula Iberică, împăratul Traian a avut o deosebită atracţie pentru această provincie romană unde, din ordinul său, au fost executate numeroase lucrări de artă inginerească şi, în special, poduri. Denumirea de Alcantara a rămas de pe vremea stăpânirii maurilor în Spania şi înseamnă pod în limba arabă.

Podul de la Alcantara (Puente Trajan at Alcantara), existent și astăzi, a fost terminat în anul 106 e.n., fiind unul dintre cele mai importante poduri realizate de romani, după cel de la Drobeta-Turnu Severin.

El a fost deteriorat mai mult de războaie decât de vremuri.  Maurii au distrus cel mai mic arc de pe partea stângă, în 1214. Acesta a fost reconstruit secole mai târziu, în 1543, din piatră de la carierele inițiale. Al doilea arc de pe partea dreaptă a fost distrus de spanioli pentru a-i opri pe portughezi, și a fost reparat în 1762 de Charle al III-lea, doar pentru a fi stricat din nou în 1809 pentru a-i opri pe francezi. În 1819 au fost făcute reparații temporare, care au fost încoluite în 1860 cu zidărie legată cu ajutorul mortarului.

A fost declarat monument național în 1921

O clădire de birouri cu șapte etaje construită pe o structură din lemn

Structura din lemn la o constructie cu 7 etaje, sediul Tamedia, Elvetia

Inovația importantă a acestui proiect o reprezintă folosirea lemnului ca element structural principal

Proiectul finalizat pentru sediul companiei media elvețiene Tamedia se situează în centrul orașului Zurich, Elveția, pe un teren de 1000 mp.

Din punct de vedere tehnic, utilizarea unei structuri de lemn este unică pentru clădirile de birouri, iar faptul că elementele structurale din lemn sunt complet vizibile, îi conferă construcției un caracter aparte.

Pentru structura de rezistență a clădirii s-au folosit peste 2000 de metri cubi de lemn de molid provenind din provincia austriacă Styria. Această structură suport își îndeplinește funcțiile fără armături adiționale din oțel, fiind asamblată la fața locului din componente prefabricate care au fost realizate cu o precizie de ordinul milimetrilor.

Frumoasa fațadă din sticlă creează o ambianță interioară luminoasă și primitoare

Structura din lemn la o constructie cu 7 etaje, sediul Tamedia, ElvetiaO fațadă dublă orientată către râul Sihl, acționează ca o protecție împotriva condițiilor climatice, precum și ca un sistem de ventilație naturală. Părți din fațada exterioară pot culisa, creând un spațiu deschis, asemănător unor terase, unde angajații se pot relaxa. Acest spațiu intermediar este încălzit și răcit cu aerul extras din zona birourilor.

Lemnul este un material de construcție regenerabil, iar folosirea lui a ajutat la reducerea emisiilor de CO2 încă din faza de ridicare a clădirii. Ea va fi operată fără degajare de CO2 și nu va folosi energie provenită de la centrale nucleare. Combustibilii fosili sunt eliminați și ei datorită tehnologiei moderne de încălzire și răcire, care utilizează apa freatică.

O atenție specială a fost dată fațadei din sticlă, pentru a reține cât mai mult căldura pe timpul iernii și pentru a nu permite încălzirea excesivă a interiorului pe timpul verii, în conformitate cu cerințele restrictive din Elveția.

Date privind construcția

Arhitect: Shigeru Ban Architects Europe, Paris
Consultant general: Itten+Brechbühl AG, Berna
Antreprenor General : HRS Real Estate AG, Frauenfeld
Fabricarea structurii din lemn: Blumer-Lehmann AG, Gossau
Firma ce a asamblat structura: Creation Holz GmbH
Locație: Zurich, Elveția
Suprafața construită: 8.602 mp
Volumul clădirii: 39.085 mc
Etaje: 7 (incluzând mezaninul), plus 2 nivele la subsol
Anul finalizării lucrărilor: 2013

Imagini: www.designboom.com

Ansamblul Taj Mahal din Agra, simbol al artei islamice în India

Ansamblul Taj Mahal din Agra

Așezarea geografică a ansamblului Taj Mahal

Situat în regiunea considerată cândva sacră Brij Bhoomi, azi în statul Uttar Pradesh, oraşul Agra, fostă capitală a Marilor Moguli, cu­prinde numeroase monumente. La 2 km depărtare de oraş, pe malul drept al râului Jumna (Jamuna), se află mausoleul Taj Mahal.

Inițiatori și constructori

Ridicat la porunca împăratului Khurram Şihab ad-din Muhammad (Şah Jahan) (1628—1657), monumentul a fost construit de cei mai vestiţi arhitecţi ai Orientului, printre care Ustab-Ibn Han Effendi sau, conform unui epigraf persan, de Ustad Ahmed. Este posibil ca şi arhitectul francez Augustin de Bordeaux (Austin de Bordeuse), autor al marelui palat din Agra, să fi colaborat la realizarea acestui monument.

Istoric

Simbol ai dra­gostei conjugale, Taj Mahal a fost destinat ca lăcaş de veci pentru frumoasa Arjumand Bano Begun (Mumtaz Mahal), soţia împăratului. Construcţia mausoleului a început în anul 1632 și a necesitat munca a 20.000 de lucrători timp de 15 ani. Ultima perioadă de domnie a împă­ratului a fost tulburată de războiul de succesiune dintre cei patru fii ai săi, el însuşi find închis în fortul de la Agra (Red Fort Agra), unde a şi murit. I s-a îndeplinit totuşi ultima dorinţă de a fi înmormântat la Taj Mahal, alături de soţia sa.

Structură, stil și arhitectură

Poarta intrare Taj MahalIntrarea în ansamblul Taj Mahal se face printr-o poartă monumentală care conduce în marele parc, încon­jurat de ziduri din gresie roşie, cu bogate plantaţii şi oglinzi de ape a căror valoare decorativă o egalează pe cea a vegetaţiei. Alei întrerupte de bazine şi fântâni conduc spre clădirea de marmură albă, strălucitoare, străjuită de patru minarete circulare, suple, de 42 m înălţime, ce par a face de gardă la mormântul împărătesei.

Clădirea este plasată pe o platformă pătrată, cu latura de 95,5 m, executată din marmură albă. Suprafaţa faţadei principale are încrustate versete din Coran, ale căror dimensiuni cresc pe măsură ce privirea se apropie de partea supe­rioară a faţadei, astfel încât apar de aceeaşi mărime. Faţadele sunt ornate cu flori, ramuri, arabescuri şi diverse alte elemente decorative încrustate cu pietre preţioase şi semipreţioase. Dimensiunile faţadei principale sunt egale, atingând aproape 75 m de la marginea piedestalului de marmură şi până în vârful cupolei; aceasta atrage prin graţia şi puritatea formelor.

În interiorul clădirii se găsesc doar cele două morminte din marmură, ornate cu muluri înflorate şi sute de pietre preţioase (agate, porfir, lazulit, malahit). Atunci când au fost executate, mormintele erau înconjurate de un grilaj din aur încrustat cu pietre preţioase, iar deasupra lor atârna un policandru de aur, podoabe care nu s-au păstrat.

De o mare unitate compoziţională, mausoleul Taj Mahal constituie o operă arhitectonică desăvârșită, perfect proporţionată, şi, în acelaşi timp, cel mai important monument funerar al artei islamice în India.

O usa culisanta ce poate revolutiona designul interior

Usa culisanta evolutie creata de Torggler - sistemul cu triunghiuri

Designul radical al modelului de usa culisanta creat de artistul austriac Klemens Torggler utilizează un sistem de pliere și pivotare, pentru a o deschide și închide.

În loc de un singur panou atașat de o ramă cu 2 balamale, Torggler‘s Evolution Door se pliază în patru triunghiuri care se unesc și se răsucesc, înainte de a se întinde și de a forma apoi un dreptunghi.

Usa culisanta evolutie animatie

Două jumătăți de ușă sunt prinse în partea de sus și jos a cadrului, cu o legătură articulată la mijloc, între ele.

Prin împingerea ușoară în dreptul articulației ce unește cele două triunghiuri din mijloc, ușa se pliază și culisează pentru a se închide în dreptul golului.

Această construcție specială face posibilă culisarea ușii fără a folosi un sistem de șine„, explică Torggler, creând noi posibilități de utilizare.

Torggler a numit acest sistem Drehplattentür, adică „usa cu panouri rotative”. El lucrează de câțiva ani la proiect, având mai multe variante.

Usa culisanta înseamnă economie de spațiu

Torggler a experimentat cu sticla, lemnul și metalul, încercând și crearea unor uși duble mai mari și pereți culisanți despărțitori.

Primele versiuni create de austriac utilizau două bare metalice ce legau două panouri pătrate, care se separau, apoi se uneau într-o mișcare continuă.

Modelul nou de usa culisanta este încă în stadiu de prototip, iar câteva din versiunile sale anterioare le puteți găsi pe site-ul Artelier Contemporary.

Utilizarea ușilor culisante este recomandată în special la construcțiile având camere de dimensiuni reduse, unde orice spațiu trebuie folosit cât mai eficient.

Stadionul Olimpic din Soci, o arenă ultramodernă. Jocurile pot începe

Stadionul Olimpic din Soci

Arena ceremoniei de deschidere a Jocurilor Olimpice de la Sochi

Jocurile Olimpice de Iarnă 2014 de la Soci (Sochi) vor începe vineri, 07.02.2014, cu ceremonia de deschidere, ce va avea loc în interiorul unui stadion cu o formă asemănătoare unui ou Fabergé, proiectat de firma de arhitectura Populous.

Stadionul Olimpic Fișt (Fisht, numit dupa muntele Fișt, din apropiere) face parte din cele 11 noi arene create special pentru jocurile de iarnă 2014 din Soci, Rusia, de către Populous (firma din spatele proiectului stadionului Olimpiadei din 2012 de la Londra), și se află în centrul Parcului Olimpic de 200 hectare.

Stadionul Olimpic Fisht din SochiStadionul are un acoperiș în formă de coajă de ou, construit de Vector Foiltec, și inspirat din aspectul ouălor încrustate cu pietre prețioase Fabergé, care au devenit un simbol al culturii ruse.

Construit dintr-un policarbonat transparent (36,600m² de Texlon® ETFE – elilen-tetra-fluor-etilen), acest acoperiș permite proiecții de lumină în timpul jocurilor și este asemănat de arhitecți cu vârfurile acoperite cu zăpadă ale Munților Caucaz.

Partea de sud a arenei a fost proiectată pentru a proteja stadionul și spectatorii de briza mării ce se află în imediata apropiere.

În timpul Jocurilor stadionul de 40.000 de locuri va fi folosit numai pentru ceremoniile de deschidere și de închidere, nu și în cadrul întrecerilor sportive. El va fi transformat într-un stadion de 45.000 locuri pentru Campionatul Mondial de Fotbal din 2018, apoi micșorat la un stadion de 25.000 locuri pentru echipa locală de fotbal.

Stadionul Olimpic Fișt (Fisht) din Soci

Arena Deschiderii Jocurilor Olimpice de la SociProvocarea

Rusia a pariat pe Olimpiada de Iarnă din 2014 într-un program de reafirmare pe plan mondial ca gazdă a unor evenimente sportive majore (ultimul eveniment sportiv major din Rusia fiind Olimpiada de Vară din 1980 de la Moscova).

Provocarea a constat în convingerea Comitetului Internațional Olimpic asupra faptului că Rusia posedă atât viziunea cât și infrastructura necesară unui astfel de eveniment, precum și în transformarea unei stațiuni de la malul mării, vizitată de turiști în special vara, într-o destinație de clasă mondială pentru sporturile de iarnă.

De asemenea, au trebuit să realizeze o arenă capabilă să găzduiască atât ceremoniile Olimpice, cât și meciuri de la Campionatul Mondial FIFA din 2018, ca apoi să se transforme în stadionul echipei locale de fotbal.

Inovația

Pentru prima dată, un parc olimpic a fost desemnat să facă parte dintr-un master plan al sporturilor de iarnă. Acest fapt garantează unicitatea acestei Olimpiade, făcând din Sochi o destinație de iarnă importantă, pentru mulți ani de acum înainte.

Impact

Câștigarea pariului pentru Jocurile Olimpice de Iarnă nu a făcut din Rusia doar o posibilă gazdă viabilă pentru evenimente importante, ci a transformat cu totul orașul Sochi. Infrastructura nou creată va schimba cu totul regiunea, făcând din Sochi o destinație turistică pe tot parcursul anului, și un nou centru european pentru sporturi de iarnă.

Stadionul Olimpic de la SochiLocație: Soci (Sochi), Rusia
Client: Olympstroy
Arhitect: Populous
Capacitate: 40,000
Evenimente: Ceremoniile de deschidere și închidere ale Jocurilor Olimpice de Iarnă, Campionatul Mondial de Fotbal 2018.
Costul construcției: 603.5 milioane USD

Site-ul oficial al jocurilor: http://www.sochi2014.com

Templele de la Abu-Simbel, simbol al puterii Egiptului antic

Intrare templu mare Abu-Simbel

Așezarea geografică a templelor de la Abu-Simbel

Templele se află pe malul stâng al Nilului, lângă localitatea Abu-Simbel, situată în sudul Egiptului; în prezent, pe înălțimile ce înconjoară lacul de acumulare format de barajul de la Assuan. Templele se află la 320 kilometri de baraj, în Desertul Nubian.

Localizare temple Abu-SimbelTemplul principal, săpat în stâncă, era astfel orientat încât primele raze ale soarelui pătrundeau în interiorul celor trei săli, câteva zeci de minute pe an, timp în care: ,,întregul templu s-a acoperit cu strălucitoare draperii de aur. Stâlpii – coloși, bătăliile și festivitățile regale săpate pe pereți, figurile cu diademe ascuțite de zei își leapădă veșmintele de umbră. Și, prin cele trei săli, vedem — așa cum am putea vedea prin tubul unui telescop — marea ușă dreptunghiulară și, mai încolo fluviul, care pare că fierbe, secționat de o fâșie verticală de foc”. În restul zilei templul nu mai avea altă lumină ,,decât o penumbră de subterană, podoabele lui arhitecturale estompându-se din nou”. Descrierea romantică a acestui monument, redată în opera lui Blasco Ibanez „Călătoria unui romancier în jurul lumii”, este interesantă fiind făcută cu 60 de ani în urmă, atunci când apele Nilului nu acopereau încă zona templului.

Inițiatori și constructori

Desene Abu-SimbelConstruite din porunca faraonului Ramses (Ramesses) II (1304—1236), prin munca miilor de robi negri, luați prizonieri în incursiunile din Nubia și Etiopia, monumentele de la Abu-Simbel sunt primele temple egiptene de cult regal edificate pentru a simboliza reînnoirea perpetuă a divinizării faraonului în concordanță cu ciclul solar, separându-le astfel de orice idee funerară, caracteristică monumentelor anterioare. Templele au fost construite, de asemenea,  pentru a intimida rivalii nubieni și pentru a comemora celebra bătălie de la Kadesh.

Istoric

Relocare Abu-SimbelSpre sfârșitul Regatului Nou, în timpul dinastiei a XIX-a (1320—1200 î.e.n.), războaiele încununate de succes au permis acumularea unor mari bogății și a unui mare număr de sclavi, dând posibilitatea reluării construcției templelor uriașe în zona muntoasă mai ferită, a văii Nilului. Ramses II și-a înălțat templul funerar — Ramesseumul — la Theba, urmând ca expresia deplinei sale puteri ”divine” și politice să se manifeste în construcția celor două temple de la Abu-Simbel. Păstrate aproape intacte timp de peste 3000 de ani, în 1968—1969, odată cu începerea lucrărilor barajului de la Assuan, au fost tăiate în stâncă, transportate și reconstituite la un nivel cu 65 m mai sus. Sub egida UNESCO au fost întreprinse operațiile de strămutare și restaurare, folosindu-se tehnicile cele mai moderne de la acea dată. Releveele monumentelor s-au executat prin restituție fotogrammetrică, redându-se geometria sculpturilor, și prin curbe de profunzime (secțiuni verticale echidistante) obținându-se expresia acestora. Pe fotograme s-a putut stabili și starea de degradare a pietrei de construcție pentru a putea fi înlocuită.

Structură, stil și arhitectură

Statui intrare templu mare Abu-SimbelMarele templu de la Abu-Simbel este considerat cel mai frumos templu ridicat de faraonul Ramses al II-lea. Fațada templului are 33 metri înălțime, și 38 metri lățime. Intrarea în masivul stâncos, în care a fost săpat templul cel mare, era străjuită de patru statui colosale de aceleași proporții (20 m înălțime), reprezentându-l pe Ramses II. Sus, pe fațadă este sculptat un șir de babuini, zâmbind răsăritului. Deasupra intrării este inscripționat numele regelui Ser-Ma’at-Ra, iar între picioarele giganticelor statui se găsesc mai multe sculpturi mai mici ale familiei lui Ramses al II-lea: mama sa, Mut-tuy, soția sa Nefertari, precum și fii și fiicele lui. Pe pereții templului este descrisă bătălia de la Kadesh, purtată de Ramses cu hitiții.

În prima sală rupestră se găseau două rânduri de câte patru stâlpi, pe care erau adosate statui ale faraonului; din aceasta se ajungea într-o sală mai mică cu patru coloane și apoi în sanctuarul cu sculpturi reprezentând de asemenea pe faraon și cele trei zeități tradiționale. Pereții erau împodobiți cu diverse reliefuri, reprezentând scene de luptă din bătălia de la Kadesh.

Este un templu unic și datorită modului în care Soarele luminează patru statui din interiorul templului, statui ale Ra-Harakhte, Ptah, Amun-Ra, și Rameses II, zeificat, doar în două zile din an: 21 februarie, ziua regelui, și pe 22 octombrie, ziua încoronării sale.

La câțiva zeci de metri de templul cel mare se află intrarea în cel de al doilea templu rupestru cu două săli, de dimensiuni mai mici, închinat zeiței Hathor şi reginei Nefertari. În stânga și dreapta intrării, încadrate de două statui ale soțului ei (Ramses II) se găsesc grupurile de statui ale reginei înfățișată ca zeița Hathor. Pe contraforturile dintre statui sunt săpate hieroglife.

[Best_Wordpress_Gallery id=”14″ gal_title=”Templele de la Abu-Simbel”]